Lipsuri


Sunt lectii la care am lipsit. Oi fi lipsit de buna voie, ori fortata ?!
Eram bolnava, banca era ocupata, am fost data afara din clasa ... nu mai stiu. Nici mama nu mai stie, iar tata nu era, nici eu nu stiu, nici EL nu stie.
Ascult din ele, totul pare clar, au logica si miez, asa cum mie-mi place. Zic "da, am inteles", apoi le uit rapid.

Am ascultat Prefacatoria, era asa de simplu ! Un zambet pe o fata de paiata, o lacrima fortata , un urlet ca de animal ... dar fara suflet, totul doar pe fata. Si-am exersat odata, de doua, trei sau patru ori, o jongleria exersata. Dar nu pot, asa ca o las balta sau pot dar lectia nu-i terminata.

Si vad cum Detasarea face sport pe strada, infumurata, intra-n fata ... eu la coada. Hm, m-am atasat de rand, e randul meu, al tau, al ei ... si ce conteaza ?! Eu tot voi sta alaturi de cel din spate sau de cel din fata.

In casa mea am pus o coala alba pe icoana, si-am zis "sa simti, nu sa privesti, sa arzi, nu sa mocnesti, sa luminezi, nu sa pastrezi lumina " ; am obosit din prima zi si am descoperit icoana toata. O pot privi, in fata si in mine, o pot atinge, desi o stiu simti.

Si cate lectii or sa treaca iarasi peste mine, cand eu n-am chef de ele si de mine !

De vreti sa ma utilizati, sa nu uitati, am lipsuri !
Iar tonul meu, e tonul vocii de poveste, nu sunt nici trista, nu sunt nici calma si nici revoltata !

10 comentarii:

Elza spunea...

ce dragut post... venit din suflet :)

Brandusa spunea...

Elza): din...cu suflet pentru suflet !

Elza spunea...

imi place acest sablon, e luminos si ala din sg parca e castelul unei printese :) nu-l schimba!

Brandusa spunea...

si mie !
nu-l schimb !

operator spunea...

cumpar scenarii ,
vechi , prafuite si daca
se poate, ne jucate .

-astept provincia
,cu drag

Brandusa spunea...

OP): "marca banul"... provincia e cu tine !

Elza spunea...

imi pare rau ca am disparut asa... vezi, asta e unul din lipsuri

Brandusa spunea...

Elza):bine ai "aparut"..stergem "lipsa"

Andrei S. spunea...

Ehei... cine mai ştie cum e cu lecţiile de viaţă. Am impresia că nu le chemăm cînd vrem noi, ci vin ele singure atunci cînd ne e lumea mai dragă şi dau cîte un bobîrnac peste cap.
În rest, toate vin şi trec.

Toţi avem lipsuri, e firesc. Acele lipsuri ne fac umani. Ne fac demni de respect, prietenie şi iubire.

Fii pe pace, şi bine ai revenit.

Brandusa spunea...

Da Andrei, corect este sa incercam sa ni le cunoastem, sa le recunoastem.