coridoare de destin


Holuri lungi, cu usi de-o parte si de alta, deschise larg, pe jumatate, multe inchise, zavorate.
Pasi pe coridoare. Pasi timizi, zgomot pierdut .Pasi hotarati, asurzitori. Si voci, voci ce vin spre tine puternic, apoi se estompeaza, dispar, reapar.
Si rar cate un strigat, un strigat de iubire, un altul chinuit de jale, sau mut de-atata chin.

Tu stii de vrei sa bati la usi inchise sau sa le spargi pe cele zavorate!
Tu stii cum sa pasesti de pragul unei usi deschise, sau cum sa spui "sunt eu".

Un hol cu soarele alunecand prin geamuri, o nesfarsita zi, o nesfarsita noapte cu luna stand aprinsa-n loc de felinar, si-n jur parfum, parfum de flori, de dimineti, de inserari, de ape, munti, paduri si oaze de verdeata.
Si-l vei strabate tot, de vrei sau nu, pana la capat.
Sunt calauza propriului destin, dar de te-am prins de mana, hai, urmeaza-ma putin !

14 comentarii:

Elza spunea...

chiar cred ca fiecare avem cate un colidor de strabatut :)

Brandusa spunea...

sigur Elza, uneori se intersecteaza, alteori se despart!
sper ca al tau sa fie puternic luminat!

Elza spunea...

nu toate coridoarele au ferestre. poate este, cine stie... :)

Elza spunea...

si scuze pt colidor in loc de coridor - forma corecta :)

Brandusa spunea...

Elza, eu zic ca ar trebui sa fie, multe ferestre, sa se deschida, asta-i convingerea mea
.... poti scrie oricum,eu ma bucur ca existi, si asa cum altadata spuneam, nu suntem cercul de creatie literara si nu vanam greseli, suntem prieteni de destin.

Cu drag,

Anonim spunea...

merg si eu pe acel
coli....

da geamuri sunt,ori
si la voi se ia
lumina

pup elza ,pt dulceata


op

danielle spunea...

Eu sper ca destinul meu sa nu semene cu un labirint de oportunitati si coridoare fara perspective. Cat a tinut de mine am incercat sa imi transform viata intr-un drum lin. Insa destinul e influentat in special de elementul neprevazut si de influenta celor de langa noi cu care ni se intersecteaza coridoarele destinului...

Erys spunea...

Cati pot oare, brandusa sa faca aceasta calatorie?...Cati pot oare calatori in adancurile inimii lor, pentru ca apoi sa iasa in lume si sa strige vestea: Dumnezeu este experienta iubirii absolute...Sunt oameni care pe aceste ...coridoare luminate sau mai putin luminate se intreaba: Ce caut aici?...Nu vreau sa fiu aici! Nu aud oare vocea care le raspunde: Ciudat, pentru ca te comporti exact ca cineva care vrea sa fie aici.

Brandusa spunea...

op): Sunt geamuri mari inalte, iar cand se ia lumina intai ma impiedic, apoi caut lumina lunii !

Brandusa spunea...

Dani): Sigur, asa este! Si eu sper sa-ti fie bine!

Brandusa spunea...

Erys, prea putini reusesc si cand reusesc apare teama, frica de deschidere, de inedit, ... teama de a trai cu adevarat, atunci aluneca pe-o coaja de banana (inchipuita) si-si rup gatul, apoi isi plang fractura, si asteapta mila sub toate formele ei.
Concluzia este clara, cel putin in acest moment, pentru mine. Cand mi se da, sa primesc asa cum este si-mi voi urma destinul.
Te imbratisez !

Elza spunea...

apoi nu, dar eu aleg sa scriu cat de corect pot... asta ca sa nu uit cum se scrie corect :)

op: :)

Andrei S. spunea...

Nu stiu prea multe despre coridoare si usi deschise sau ferecate. Pentru mine destinul nu este un drum sau altceva asemanator, este un punct... Este un punct care graviteaza in jurul propriului sau sine...

Aiureli intr-un miez de noapte tomnatica, asa-i?

Numai bine.

Brandusa spunea...

Andrei, pentru fiecare din noi este o linie, un punct, o infinitate de puncte ... nu, nu aiureli, gandesti frumos !