coridoare de destin
Holuri lungi, cu usi de-o parte si de alta, deschise larg, pe jumatate, multe inchise, zavorate.
Pasi pe coridoare. Pasi timizi, zgomot pierdut .Pasi hotarati, asurzitori. Si voci, voci ce vin spre tine puternic, apoi se estompeaza, dispar, reapar.
Si rar cate un strigat, un strigat de iubire, un altul chinuit de jale, sau mut de-atata chin.
Tu stii de vrei sa bati la usi inchise sau sa le spargi pe cele zavorate!
Tu stii cum sa pasesti de pragul unei usi deschise, sau cum sa spui "sunt eu".
Un hol cu soarele alunecand prin geamuri, o nesfarsita zi, o nesfarsita noapte cu luna stand aprinsa-n loc de felinar, si-n jur parfum, parfum de flori, de dimineti, de inserari, de ape, munti, paduri si oaze de verdeata.
Si-l vei strabate tot, de vrei sau nu, pana la capat.
Sunt calauza propriului destin, dar de te-am prins de mana, hai, urmeaza-ma putin !
Comentarii
sper ca al tau sa fie puternic luminat!
.... poti scrie oricum,eu ma bucur ca existi, si asa cum altadata spuneam, nu suntem cercul de creatie literara si nu vanam greseli, suntem prieteni de destin.
Cu drag,
coli....
da geamuri sunt,ori
si la voi se ia
lumina
pup elza ,pt dulceata
op
Concluzia este clara, cel putin in acest moment, pentru mine. Cand mi se da, sa primesc asa cum este si-mi voi urma destinul.
Te imbratisez !
op: :)
Aiureli intr-un miez de noapte tomnatica, asa-i?
Numai bine.