Nocturne

Din ochii mei ape se sorb,
pana spre buze, siroaie sarate.
O sete de plans, o sete de urlet
sfasietor ca tunetul.
Pasi uscati, pe cioburi de nori,
afanand durerile.

Un strig de pasare, scurt, sfasietor
rupe barierele, trezeste noaptea.

Nu e nimic sa merite caderea,
blestemul, chinul, jalea ...
Nu e nimic sa merite in noapte plans,
desi in urletele deznadejdii
se zbate disperata lumea.




4 comentarii:

Liviu Radulescu spunea...

sfasietor.....ai dreptate...dar ne ridicam si mergem inainte

Brandusa spunea...

Liviu ... desigur...a fost cu cateva seri in urma, azi m-a curatat zapada, am fata de copil abia trezit din somn.

Danielle Wolf spunea...

Binecuvântate lacrimi, să spălaţi în şiroirea voastră amarul mocnit pe dinăuntru...!
Un amic drag sufletului meu îmi recomandă, în atari situaţii, un somn buuun. Am încercat şi ... câtă dreptate avu!
Lasă-ţi lacrimile să-şi facă treaba lor şi ... bucură-te de un somn bun, ori de câte ori smţi că ... nu se poate altfel...
Numai gânduri de bine!

Brandusa spunea...

Danielle, mercic, stii tu ce stii...am apelat la somn si au venit alte zile, mai curate, mai spalate.