Un motz de fata

A fost odata, aici si nu in alta parte, un motz de fata cucuiata.
Iar bunicii o numisera simplu "Moatza".

Venise la ei in batatura, cand era cat o mana, nici "mama" si nici "tata" nu stia sa spuna. Si ei bunicii o luasera sa o creasca, caci nu avea cine sa-i poarte de grija.
Si ghemotocul de fetita crescu, alergand cat era ziua de mare, alaturi de vietatile curtii. Vara la scaldat in paraul din josul dealului... caci am uitat sa va spun, satul bunicilor era intr-un loc departe
de lume, tocmai sus pe o colina de deal.
Serile lungi de vara, fata le petrecea cu bunicul, inlantuind bratul de al lui, privind stelele si ascultandu-i povestile tineretii.
In noptile lungi de iarna, neastamparata invatase sa citeasca, desi nu era inca varsta de scoala, colora carticelele...si-si infingea nasul in ele sa le simta mirosul.

Rar, mama si tata veneau cu bunatati, cadouri pentru ea...dar dispareau la fel de repede de cum veneau.
.... in satucul acela casele stateau imprastiate, datinile si
obiceiurile erau pierdute caci oamenii erau pierduti si ei.
Biserica era departe, tocmai la km buni, intr-un sat
vecin. Preotul aparea rar, in sfintele lui haine, si nu
era baljin, ci-si incrunta sprincenele la biata bunicutza
care ii dadea doar cativa gologani, dar isi umplea pungile
cu bunatati...caci bunica mare gospodina se afla, de la
placinte cu branza rumenite...pana la vestitele prajituri
boeresti, caci era fata de mosier crescuta la pension.

... si uite asa, in ajun de Craciun, cand soba duduia,
bunica motaia si colindatorii, putini la numar, nu mai
faceau cainii sa latre...bunicul si Motzata lui draga
stateau la povesti...si ce-i veni fetei sa-l intrebe:

-Bunule, ce e aia iubirea, si cum de spui ca ai luat-o
pe Buna din dragoste ?!

Mirat bunicul isi freca barbia, cu barba scurta, proaspat
tunsa in ajun de sarbatoare...facu ochii mari si zambi
jaratecului din soba...apoi porni povestea:

- Ei draga Bunului, eu eram un baietan de oameni saraci,
palmasi la mosier, lucram cu ziua la el, cand se putea...
na ca nu m-oi lauda, da trebe sa-ti spun ca aveam cel
mai frumos chip si trup cum putini aveau pe la noi ...
si vrednic eram, ca de nu, mama saraca nu avea ce ne
aseza pe masa.Bunica ta, aici de fata ( da uite c-a si
adormit), fata inteleapta, cu invatatura, sprintena ca
o caprioara, aleasa si curata, fiica lui, a mosierului.
N-aveam eu curaj a-mi ridica nasul din tarina la ea,
prafos si jerpelit, si vorba mea, nu stia grai ca ai de
pe la oras....dar la hora, rupeam pingelele la dans,
de batatuream locul..uite asa.
Batranul se opri si afisa o ocheada nepoatei si-un
zambet strengaresc, apoi o pauza, tacere...

- Bunule, mai zi, ca n-ai terminat povestea !
- Iaca, cum iti spusei eu matale, (reincepu...) bunica
ta venise cu trasura cu mumasa la hora, ca asa era
pe cele vremuri...mumasa un bolovan de muiere,
cu cohii mereu pe ea...ea sfioasa, cobora si se
amesteca cu fetele la vorba. Norocul meu ca sora
mea tesea bine, si-i lucrase niste ii din borangic cu
fir rosu, pentru...... si aici bunul spuse de-a fi a par
toata siretenia, cum o prinse pe Buna la dans in hora
cu batista...si iaca de atunci ochii lor se tot cautara,
pana cand intr-o noapte, catarat pe o sura langa
camera Bunei o facu sa iasa, apoi o lua pe furate la
o plimbare.
Si dusa la el in batatura a fost buna,iar cum de atunci
nedespartiti au stat, fara averi si cu ocara parintilor ei,
care au renegat-o.

... fata privi spre ochii batranului inlacrimati si
intreba :
- E frumoasa Buna mea, cea mai frumoasa Bunule
nu e asa ?!
...iar Bunul privi bland spre pat, se ridica si o
acoperi pe Buna ce dormea, cu patura din lana de
oaie..
-E cea mai frumoasa copila mea, tu si cu ea
sunteti averea mea !
... copila se arunca in bratele bunicului si-l stranse
tare la piept sa nu-l piarda...acum stia ca iubirea lui
era si averea ei.

.... si bunul continua
-Ai vazut draga tataii, azi Buna a facut mamaliga
fara sare, si asta inseamna ca a trecut Dumnezeu
pe deasupra casei.
...asa ii gasea el scuza Bunei de cate ori gresea.

In casa lor nu exista lipsa, tipatul sau ura, era
o sarbatoare a iubirii in fiece zi... iar in noptile
de ajun, in casuta lor, pana si ingerii adorm,
ca nu era nimic ce ar fi reusit sa le tulbure somnul.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~