Toamna cupidoniana

Domnul Cupidon, aiurit din fire, obisnuit sa se joace copilareste cu ale lui sageti, "tine o cura" ... de stele-frumusete. Masti si infuzii din iarba toamnei ... dar ca efect secundar, uita.

Mai nou si-a pierdut tolba cu inimi sagetate, intr-o farmacie in mijloc de oras, iar farmacistii, oameni buni cauta in zadar un medicament minune, tratament, leac de inimi-slabe-iubitoare. Un haos general, bolnavi ce-si cer potiunea, farmacisti ce se infecteaza privind in ochii bolnavilor.

Apoi si-a uitat in sihastrie tolba cu sageti, iar maicile si-au facut arc din crengi si brate si trag ... trag in speranta ca oamenii se vor indragosti statornic de divin ... si rad , rad precum clopotele ce le insotesc.

Da, apoi a aparut tunetul si le tuna, si le ploua, iar Cupidon-barbat a devenit uman si s-a prins in propriul lat. Acum se zbate cu infatisarea sa angelica sa-si aminteasca de unde s-a nascut, cine l-a zamislit, la sanul cui a dormit... .

Mda, am temperatura ... de la soare si ploi ... e molipsitoare, sunt infectata de virusul racelii relatiilor pure si-al somnului placut langa al tau brat.

Va rog mutati canalul, ma captiveaza culorile, ma orbesc !

.... si trageti sagetile spre cer. Oricum se vor intoarce de acolo catre sufletul nostru.

Azi beau ceai din fructul frunzei oparite ... ma uita (in delir).