Ninge-n foc



De-ar ninge-n foc, 
 si nu s-ar stinge;
 de-ar gerui taciunii,
mai aprig s-ar aprinde.

Freamata vreascuri de cenusa
 si nu mor,
 desi in iarna asta  ochii dor,
 de-atata alb si spuma,
 culori se estompeaza in lumina.

Nu-mi pasa, eu ma joc ... 
las liberi iernii asteia
sa-mi ninga-n foc,
si chicotesc dansand acum
desculta pe jaratec... e noroc.
  


4 comentarii:

Vienela spunea...

Desi poezia ta este prea frumoasa pentru a fi stricata de glume proaste, parca nu ma pot abtine sa nu spun ca la felul in care ninge, chiar ar putea sta si in foc fara probleme fulgii. Parca din cer coboara gheata, nu zapada pufoasa pe care o asteptam.

Brandusa spunea...

Vienela :)) o daaa, dar macar avem zapada, nu ?!
In dimnineata asta este deja un strat consistent, insa parca cineva a dat la economic robinetul fulgilor (pic, pic...).

Maria Calin spunea...

Zăpadă caldă
ce sufletul-ți scaldă
în alb și lumină.

Brandusa spunea...

Maria Calin, inima frumoasa si calda <3