Struna si arcus



Credeam ca-s struna
ce-i leagana iubirea,
unui gentleman arcus;

 credeam ca-s sensibilitatea,
 soaptelor ce-si spune pe ascuns;

credeam ca sunt acordul,
 acelui dor si nu intamplator
ma legan eu acum,
 dar nu de-a lui iubire,
 ... ci de vant.

Imi curg in inima acorduri
si ma alin strigand,
 si ma alin ciupind,
 de struna mea nebuna,
 ce in urechi imi suna.

Ma legan si acum,
ma freamata dorinta
 dar nu imi strig simtirea,
 ...si-s un copil plangand.

                                                                              Poem scris cu drag unui alte inimi .


2 comentarii:

dor spunea...

Aud scancetul vioarii :)

Brandusa spunea...

Dor, isi canta iar tristetea.