Motivatii sau nu

Paseam prin fulgii de zapada. Era inca dimineata.
Abia inaintam si simteam la fiecare secunda zeci
de ciupituri mici de apa.
Da natura imi spunea despre mine, era timpul sa
ma trezesc, sa vad ce mi-a mai ramas din viata.

Imi vorbeam, asemeni nebunilor ce-si canta.
Oare care sunt motivatiile mele de am ales,
sa-mi continui drumul singura.Pentru ca era
deja momentul in care apele se limpezisera
in mine, malul sedimentat lasase loc luminii.

Recitam cuvant cu cuvant cine sunt... de ce sunt..
unde merg...pe cine am langa mine.
Era confortabil sa-mi caut originea dorintelor.

Am ales sa restrictionez blogul, pentru ca voi juca
cu cartile pe masa.
Sunt eu, cea care apare in foto pe facebook...fie ca va
place sau nu, ea este Brandusa.
Amuzant sau nu, fiecare isi face o imagine asupra omului
ce sta bine in spatele unui blog, unei file ... ca apoi sa fie
ori incantat ori dezamagit.
Dupa cateva postari unii/unele m-au aplaudat cu dorinta
certa, exprimata clar de a-mi citi tot blogul (desi era
" la liber"), apoi intrebau cum sunt, cati ani am, de sunt
casatorita, de am copii ... si tot asa...si fara ascunzisuri
spuneam unii/unele ramaneau, altii/altele uitau din
prima clipa promisiunile de a mai trece. Asa ca
acum sunt pe tava...priviti, ascultati, intrebati...
si vi se va raspunde.

Si da raspund acum si intrebarilor de ieri.
A fost un cumul ce m-a determinat sa procedez asa
...printre care si probleme familiare, si plagieri...etc.

Un blog e o viata, o poezie e o traire, un cantec e
un sentiment, o destainure e o incredere ...
dar un om este toate acestea.