mangaieri



Cu-o pana dintr-o aripa de nea
iti mangai fruntea la trezire,
apoi ma zbor tasnind spre cer,
furand in dor trezirea ta.



si mi-am promis de-atatea ori
sa te trezesc cu primaveri,
sa te dezmierd cu flori
intre petale sa te strang ...

dar langa tine-am invatat sa zbor,
iar tu ma inalti mereu spre sori.

cand voi culege-n inimi flori,
vei fi captura mea finala,
iar eu o nesfarsita, vie primavara.

5 comentarii:

Elza spunea...

ei, ce frumos ai scris :)

si ce porumbei draguti!

jai spunea...

super melodiee
offf
ce bine a fost in socialism
daaaaaaaa

Brandusa spunea...

Elza, daaaaa, albi pereche.

Jai, mi-am prins dimineata in soare, si-in melodiile astea.

Nuante de gri spunea...

Sa nu lasi toamna sa te acopere...Pastreaza cat mai vie primavara.Imi place

Brandusa spunea...

Nuante de gri, eu nascuta toamna, iubesc primaverile, opusul, viata.
Hei, "te-am cules" la favorite de cateva zile, si tot citesc pe acolo...chiar de nu las comentarii, imi place.