Act, scena, repetitie

Ma jucam cu inelul, il roteam cu degetul mare, si el nu se impotrivea. Fireste timpul curgea cat il risipeam. O risipire in ganduri, fara actiune, o risipire in cereri de a ma (re) cunoaste unde sunt, cine sunt...si daca mai sunt cumva ca atunci, ca ieri. Poate vag imi amintesc cine eram, dar in mine inca salasluiesc cu tot ce am si tot ce sunt.

Iar viselele uneori au o implinire stranie, nefinalizata ... stau usor la macerat sa prinda radacina, pana cand ... pana cand iar vor rasari sa-si cuibareasca frumusetea in palma unui pamant total, iubitor ... in rotunjimea si implinirea sferelor.

Astral vibrez calm, la cea mai joasa limita...excesul s-a risipit in apa sarata, nervii au cojit, au scrijelit si au intins neputinte la maxim...s-au rupt corzi ce cantau la unison, acum ating clape de pian, si fiecare suna a bland, a clink, clipa trece.

Iubesc toamnele tocmai pentru ca sunt o toamna vie, tocmai pentru ca ma readun in cosul cu mere mari si oachese, jumatate seva iubirii, jumatate venin si suspin, plang boaba de strugure alba, musc din cea neagra ... iar soarele n-a murit inca.

... margarete si branduse curband in mine armonie, pasi pe varf prin iarba ... inca un fosnet de frunze in timp confuz, obtuz, miscari repetitive de inele .