doua ghinde
intr-o noapte, fara cer si fara luna,
se cunoscura, doua ghinde, matraguna;
intr-o zi se luminara de un verde ca de ceara,
verde crud mai spre amurg, prins de tija unui dor,
intre degete unite, ca o tinere de mana, impreuna;
doua ghinde de stejar, doua inimi mari si coapte,
ratacite in cadere, de la creanga insemnate,
in destin azi insirate.
Comentarii
Pup !
fie toamna cât de grea, unde-i ghinda e şi veveriţa.
deci, pândesc veveriţa din tine...
:D