Ne suntem pasari

Din noi doi se rup nostalgice pasari, 
ce-si  tipa extazul zenitului albastru;

din noi  cresc nesfarsite aripi,
sa-si zboare tandretea in doi,

undeva peste pamant, peste ape,
isi seamana inca un izvor,

ca apa sa curga suvoi,
limpede dor uimitor,
din  creasta 
la marea cea mare si albastra.
  

Ne suntem  cand oameni cand pasari.





Un comentariu:

Lxi spunea...

Cuvintele sunt de prisos...