Fluturisme

Am fost candva o simpla omida,
apoi mi-au inflorit pe ochi petale moi,
in alb si albastru, ca un evantai de foi.

Am invatat clipirea ochilor cu ele,
si-am suras naiv si distrat, cumva disperat,
sclipind peste noapte din ochii mei stele.

Si-am prins aripi, direct din inima, ca un voal,
ca o alta cununa pe spatele-mi gol,
dezbracat de povara  trecatoarei doamne-vieti
... si-am invatat timid  sa iubesc.

Si m-am temut de primul zbor,
de prima furtuna, de ceata si  nor,
de prima picatura de ploaie, de prima raza de soare,
de primul cuvant divin, de primul sarut fin,
de primul rasarit langa  al tau trup , de cuvantul tau mut.

E un drum serpuit de destin, cu pasi de suspin,
pe care omida  de esti poti sa cresti, sa plutesti,
cu aripi fabricate, din sarutari in causul palmei pastrate,
in suflet scaldate ... de lacrimi sarate, deja secatuite, uscate.
__________________________
Brandusa SimMB - Fluturisme



Niciun comentariu: