Cap I Fila 10

Usa se tranti in spatele ei. Vantul de afara zbura frunzele cazute pe asfalt. Vartejul o zgribuli.
Un alt trecator grabit o izbi lateral, de un umar. Nu spuse nimic, marai de durere.
Odata ajunsa in casa, dupa un lung sir de plati si cumparaturi se aseza extenuata la masa din bucatarie.
- Doamne ce vijelie ! ... trecu mana prin par, si se odihni pret de cateva minute cu fruntea prinsa in palme.
Lumea era agitata, natura era la fel. Frunze se certau cu crengi, inimile se certau cu sufletele. Haos. Dar va veni inghetul , se va asterne pacea. Ca sa vezi cum poate transforma inghetul !

Puse un ibric pe foc. Avea o lamaie intr-o mana, telefonul in alta. Sporovaia cu o cunostinta despre niste ore de aerobic, nu departe de locatia ei, dar pofta de ele ii trecuse.
Deschise televizorul, apasa pe un program de muzica veche si-l lasa la tare. Trebuia sa se reculeaga, sa-si adune in ordine gandurile ravasite.

 Maine va face ordine. Da, maine. Astazi citea deja mesajele private din casuta blogului ei. Astazi compunea in poezie vartejul de afara. Si-ar fi dorit o soba cu lemne, un semineu, ... focul sa-i sclipeasca in ochi, iar EA pur si simplu sa arda cu el. Chintesenta vietii sa stea in jaratecul de dupa, in cenusa ce va renaste sa redevina flacara. Vise. Da, vise. Nu  i le putea curma nimeni. Avea dreptul la ele, avea dreptul sa viseze. Apoi se hotara serios sa-si stranga cativa banuti pentru placerea unui semineu, ... si pentru un balansoar din lemn, in care sa citeasca si sa le croseteze nepotilor.
- Ha, nepoti .... chicoti. Intai copil, apoi nepot. Am inversat  timpul.

Prezenta canarului ii starni curiozitatea de a-i citi noile postari. Erau multe si scrise in picanteria obisnuita. Ultima pagina insa era neobisnuita. Castelul ei de nisip, bucuria noptilor si a zilelelor de poveste picase, ca un joc de domino, intrase in disperare, se condamna, viata e nu mai valora nimic, era doar un carusel up-down. Deceptia ii patruse in minte, in inima si in suflet  Era pustiita, ca nisipul de la malul marii toamna tarziu. Labilitate sau profunzimea adevarului crud ?! EA nu-si dorea sa stie. Cert era ca viata ca un carusel te duce pana la un plus al exaltarii si apoi te coboara in tenebrele depresiei.
- Canarul isi va reveni, ingana EA ...dar cine stie daca va invata sau nu lectia vietii, sau o va lua de la capat cu si mai multa dezinvoltura.

 In casa ei mirosea a mere si gutui coapte, ai ceai si lamaie, a viata simpla. Doar muzica picura in boxe cand EA ii multumi divinitatii pentru puterea ultimilor ani de a fi echilibrata. Pretuia viata, o traia la maxim, dar fara sa-si mai smulga parul din cap in hohote de plans, fara intensitatea despartirilor, fara esecul dus la extrema mortii. Duruse rau, rani erau peste tot, dar peste ele infloreau dorinte  fine, libere sa existe, independente de semeni. Ale ei.

Inainte de culcare ii transmise canarului o imbarbare  gen :"vei trece si peste asta, nu ai voie sa cazi ". Apoi adormi cu un zambet de copil fericit pe fata, in propria lumina din noapte.

Zorii zilei friguroase o trezira tarziu, iar fereastra casei ei se deschise la fel de larg, sa primeasca frigul asa cum primise si caldura. Era o noua zi, si era o zi frumoasa din viata !

                                                                     ~ SimMB



CARTE  VIRTUALA pag.10

2 comentarii:

tudose gina spunea...

Viața simpla.....ca un vartej....
Toti ne dorim acel zambet de copil fericit....si totusi,exista.....
Imbratisez cu sufletul scrierile tale,Simo drag....

Brandusa Simona spunea...

Da, exista :) Te imbratisez cu inima Ginuta!