Cap II Fila 2

Scrise mare :

Am intinerit cu fiecare frunza ce-a cazut,
cat am privit-o cum zboara;
am intinerit cu fiecare umbra ce mi-a stat de paza,
pentru ca m-a urmat si mi-a fost aproape;
am intinerit cu fiecare dintre voi cand v-am citit,
pentru ca am avut pe rand toate varstele voastre.

Realiza, la fiecare jumatate de ora ca in casa nu mai era nimeni, decat EA, si ca viata ii era plina doar acolo in taste. Se certa cu ele ca nu-i puteau transmite tonul conversatiei, si ades era interpretata gresit. Ba prea pe inalte, ba prea pe joase. Ba unora li se parea ca insinua ceva, si sareau ca arsi cu scuze si acuze.
- Doamne cata treaba am cu mintea omusorilor astia...dar ei cu mintea mea, aa ??!!...si se hlizi ca un dracusor impielitat, spre monitor.

Ii placeau sambetele asa cum ii placea si starea "dolce far niente", dar nu mereu. Alteori o incanta agitatia, multimea in care cu atata usurinta se putea pierde.
Se imbraca in graba, blugi, sosete, cizmulite, pulover , fular si geaca, si demara spre un Mall din apropiere. Pana acolo batu tic-tacul cu mainile, la piesele ce-i zbarnaiau din radio. Va cumpara niste esarfe colorate, foarte colorate. In fiecare zi din saptamana va luat cate una. Sa vedem de viata i se va preschimba in curcubeu, apoi va analiza promotiile zilei.
De fapt fugea din incapere. Spatiul se micsorase, pe virtual  toti  amutisera, iar mutenia asta o enerva.

Nu dragii mei, nu erau esarfe in culori vii, erau doar gri si alte culori spalacite, pentru ca viul nu se mai purta, murise subit odata cu invazia de gri. Da, gri avea si ea destul, nu-i mai trebuia. Gasi doar un portocaliu si un verde-vernil, ceva de genul. Insa forfota magazinelor o facu sa se piarda in multime, o relaxa si o molesi in acelasi timp. Forta cu care demarase nu mai exista. Se aseza la o masa, lua un frappe si o cupa de inghetata, sfidand parca frigul de afara.
Nu cunostea pe nimeni si nici nu-si dorea sa cunoasca. Total relaxata privea peste capetele oamenilor la jocul luminilor.
Un tanar se aseza langa o frumusete de fata, la o masa invecinata. Zgribulit ii adusese o floare. Ea zambea modest la gestul lui, iar el inca mai tremura, si nu de frig. Ii parea rau pentru el, stia ca tipa il va papa de viu, la ultimul fel si la ultima cerere pe care el nu i-o va indeplini. Dar na, asta e viata, si invers se intampla ades.

- Buna seara ! ...auzi un glas de barbat .
Se misca si vazu un domn care ii intindea un bilet.
- Ca dar din partea mea. Daca nu va supara, am vazut reactia mimicii dumneavoastra la bietul baiat  si la domnisoara de la masa vecina, cei care tocmai au plecat.
- Aaa, daaa, si ce s-a vazut ?!
- Ca stiti ce va urma. Un altfel de baietel am fost si eu, timid, daruind flori, si inca o mai fac. Unele domnisoare sau doamne considera gestul ca fiind deplasat, atunci cand nu ne cunoastem, si ca le-as perturba existenta cu daruri. Am ramas nostalgic vremurilor cand eram un incurcat si nu stiam sa ofer.
 EA ii zambi si-l invita sa ia loc. Parea un domn fin, distins si disponibil la povesti, dar preciza totusi :
- Eu tocmai am terminat consumatia aici, dar daca tot vom povesti pret de cateva minute, va rog sa luati loc in fata mea.
- Multumesc, am sa stau si am sa va daruiesc acest bilet la film.
Ea rase dand capul pe spate :
- Domnul meu e tarziu, am de mers pana acasa, asa ca va voi refuza, si la film merg cu prietenele sau in gasca cu amici, sub nicio forma nu acum cu dumneavoastra.
- Mi-am imaginat, iar biletul este doar pentru dumneavoastra, eu acum am vazut filmul si mi-a placut...asa ca m-am gandit sa daruiesc sansa de a-l viziona cuiva ce sper ca-l va intelege si-l va trai la fel ca mine. Biletul este pentru saptamana viitoare, si daca nu vreti sa-l folositi il puteti darui altcuiva. V-am spus de la inceput ca exersez ne-refuzul. :)
Se ridica, o saluta, ii zambi ca un sfant si pleca incet spre un alt etaj.

EA amuti, privi biletul ametita si murmura:
- Cred ca m-a vizitat un inger !!!

Acasa puse biletul langa tastatura, si simti cum o prinde frisonul. O fi de la oboseala, o fi de la ganduri, efect al bunatatii ingerului sau o fi destin.

Cert este ca in vis omul ii reaparu si-o stranse ca un parinte in brate :
- Fata mea, e un dar pentru sufletul tau, nimic mai mult. Invata sa te bucuri de daruri !

Sunetul ceasului o trezi brusc, ca de obicei, spre o noua zi frumoasa din viata.


                                                                            ~ SimMB

CARTE VIRTUALA pag.12




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ea - in Africa

Intregire