Cap I Fila 7

Era atata galagie dincolo de geamul ei si atatea raze lansate spre el, incat hotara sa-l tina inchis. Era duminica. Clopote la unison se intercalau cu pasii si vocile oamenilor de pe strada. Vocea unui preot se auzea tare si clar pe boxe.

Ea tacu, asculta si apoi se ruga pret de cateva minute. Se ruga acelui divin ce salasluia in frumusetea lumii, in pacea lumii si-n indepartatul cosmos. Invatase din propriile greseli, ajunse mai tarziu convingeri de viata, ca daca isi oferea  divin, traia in divin, daca isi oferea neguri tulburi, traia in neguri.

Pregati un mic dejun grandios pentru o duminica . Il infuleca cu pofta unui nemancat de ore bune. Apoi lua gura de cafea cu lapte si deschise blogul. Nu trecuse nimeni sau asa parea. Nici un semn.
- Pacat, acum sa vad cu cine voi interactiona !

Incadrata pe pagina domnisoarei Canar lucrurile nu erau deloc searbede. Femeia intalnise un cumparator de iluzii, il incarnase dorintelor ei, il muscase de mana. Il tatuase intr-un stil clasic, vulcanic. Pe pagina neagra scrisa cu roz sidefiu, era descris fiecare detaliu al simtirii, de la inceput si pana la capat, pana la tigara de sfarsit si privitul marii din balcon.
- Ups, Canarul asta nu se joaca ! :)))))))
... si izbucni intr-un ras zgomotos.

Telefonul o anunta ca o prietena draga o admonesta ca nu mai iese din casa, drept pentru care ii oferta o excursie, un picnic sau pur si simplu un dulce pe o terasa.
Ea se privi in oglinda . Era ciufulita, in pijama cu un capot peste, dar nu-i va lua decat cateva minute sa-si aseze tinuta si sa profite de o iesire si un dulce.
Au gasit rapid locuri libere la o terasa.  Prajitura si sucul de langa erau doar un motiv pentru baia de soare si sporovaiala celor doua.  Semanau cu doua adolescente, desi fata le trada varsta.  Amandoua isi croisera drumul in viata prin munca, munca...studiu, studiu...si iar munca. Norocul unei casncii  fructuase era demult un vas esuat . Se multumeau cu ideia de a avea macar cate un copil.
- Dar nu acum !...spusera amandoua in cor la atingerea acestui subiect .
Si pe fete li se contura aura copilariei lor.

 Spre seara tarziu, cand talpile isi doreau odihna, cand cararile din parc fusesera batute pas cu pas Ea intra in lumea virtuala.
Dorea sa imparta frumusetea zilei, si sa spuna  "Noapte buna ! ", asa cum  ar stinge lumina zilei, fix de la ea din casa .
Si chiar o facu ...le posta comentarii tuturor din lista, cu mesajul :
- Noapte buna ! Noapte buna copii mari !


                                                                                               ~SimMB

CARTE VIRTUALA pag.7



Niciun comentariu: