Trece timpul ca nebunul, vremurile se schimba, oamenii devin mai doritori de putere, mai bogati sau mai saraci. Majoritatea sunt parinti, si-si tin copiii langa ei, in sufletul lor, si-i iubesc mai mult decat le pot darui, altii ii rasfata material acoperind cel mai des lipsa de langa ei ... si tot asa. Insa gustul amar in inima mi-l aduc acei parinti, ... mame, tati care imbracati in bani grei, cu masini la scara, refuza cerinta unui copil de a-i cumpara un minic, un dulce de 1 leu. Aud ades in fata sau in spatele meu la cozile de la casa: "- Nu avem draga, n-am bani acum sa-ti cumpar,...tu nu intelegi ca nu am". Iar pe mainile cucoanei troneaza bijuterii grele. O femeie frumoasa pe dinafara, o femeie ce-si tipa avaritia propriului copil. Ce poti face sa-i schimbi conduita ei, a lui ... a parintelui egoist, a parintelui mandru doar de el. Mai nimic. Doar sa-l injosesti, cumparand copilasului tu, un om oarecare, acel "nimic" p...
(... esti gandurile, senzatiile, fructul...)
... fructul pasiunii.
Comentarii
Pup sora mea, am lasat "fructul".....
Toamna s-a suparat
In alte parti a plecat
Si de noi a uitat.
Dar iarna vrea in locul ei sa vina,
Cu minunatiile ei sa ne surprinda:)
O zi cat mai minunata sa ai:)
Imbratisare tie si poeziei tale !
Dar vezi ce spune fructul lasa...daca e un "fruct al pasiunii", musti din el ?
Stii tu Eva, marul...
Toamna ?! A zburat. A ramas doar fructul (de papat).
Multumesc pentru fruct! :)