sanie..



Alba nea, sania.
zurgalai, si doi cai
inhamati la ea,
alearga scrasnind pe zapada.
O patura groasa,
cea mai pufoasa.
Ninga si troieneasca
zapada imparateasca...
iar focul in sobe trozneasca,
a vin aromat si miresme,
din blanda, eterna poveste,
in seri ce cu gerul se lasa,
cand fumul pe cos se inalta
in joc unduit...
E iarna, e iarasi iarna
si-ascult vijelia.

6 comentarii:

Erys spunea...

superb tablou!...abia astept macar putin alb peste negru!...

ana spunea...

m-am intors cam greu, fara sanie, dar ma asez linga soba unde focul trozneste si vreau sa ascult o poveste
:)

Brandusa spunea...

Erys..vineeeeeee...vineeeeeeee !!!

Brandusa spunea...

Ana, o poveste a eternelor seri tihnite de iarna, pe un jilt in fata focului...si chiar de nimeni nu ne povesteste, ascultam linistea si trosnetul crengilor uscate.
Iar maine, luam sania si vizitiul, sa colindam in clopotei potecile. Si cata zapada o fi, toata ne va lumina...
Ehei...si uite asa pot povesti toata seara.
Bine ai revenit !

...ღ...dream...ღ... spunea...

Abia astept sa ninga,sa se aseze zapada;Frumos ce ai descris:)
Deja sunt cuprinsa de vraja zapazii:)

septembrie spunea...

Uite..eu m-am așezat cuminte în colțul meu să vă ascult...poveștile de iarnă...