sanie..

Alba nea, sania.
zurgalai, si doi cai
inhamati la ea,
alearga scrasnind pe zapada.
O patura groasa,
cea mai pufoasa.
Ninga si troieneasca
zapada imparateasca...
iar focul in sobe trozneasca,
a vin aromat si miresme,
din blanda, eterna poveste,
in seri ce cu gerul se lasa,
cand fumul pe cos se inalta
in joc unduit...
E iarna, e iarasi iarna
si-ascult vijelia.