aripi

Era odata un Icar, avea aripi ...
A fost odata un spiridus inaripat ....
Am ales dintr-o poveste zborul ...
Fetita cu cosite balai zboara, baietelul sare in joaca de pe o bordura pe alta ....






Am vazut aripi, crescute pe umerii oamenilor, da, da, erau de la primavara !


9 comentarii:

Erys spunea...

Oamenilor le place sa fie copii mai mereu...primavara si copiii au multe lucruri in comun, de-aceea oamenilor le cresc aripi...
Multumesc pentru muzica...stii ca-i faina si pe gustul meu!
Te pupez!

Anonim spunea...

Multumesc pentru com. si doresc sa cred ca si tu ai un suflet sensibil,iti doresc o primavara frumoasa si sa fi iubita de cine iti doresti!

Andrei S. spunea...

Oamenii au întotdeauna aripi... trebuie doar să deschidă ochii şi să se ridice către cer.

Numai bine.

gand spunea...

respect

Brandusa spunea...

Erys , iar cand eram copii ne doream zilnic sa crestem !

Brandusa spunea...

Anonim) Multumesc!

In seara asta mi-am permis rasfoi gandurile de pe blogul tau.

Zile frumoase !

Brandusa spunea...

Da Andrei, in gand, in suflet, poate chiar in mod firesc avem aripi!

Brandusa spunea...

Gand) ... si cu ...

Erys spunea...

Corect, Brandusa, ne doream sa crestem...dar nu stiam ce inseamna...apoi doream sa fim copii...sau sa fim maturi, dar niciodata batrani. La urma suntem cate putin din fiecare...cu aripile intinse de la o stare la alta...