Dintr-o suflare
Cat mai suntem, cat mai sunt
licar de apa pe pamant,
ceata de stele pe-un cer,
barca navigand cu panze albe-n vant;
cat mai suntem, cat mai sunt
magaiere-ntr-un suras,
iubire intr-o lacrima raspuns;
cat mai suntem, ma inalt,
spre abis ma port
cu suflet cu tot;
vino cu mine gand,
vino cu mine trup,
vino sa urci
dintr-o suflare;
un ghem de stele,
poem nesfarsit, nescris,
mi-e sufletul !
Comentarii
Şi ori de câte ori am acest gen de trăire, îmi revine în minte definiţia eminesciană a acesteia: "asalt apre cerurile lăuntrice"...
MULŢUMESC! :)
Cu drag pentru tine, pentru cei care stiu gusta iubirea, !
Pup si seara buna !
vino cu mine trup,
vino sa urci
dintr-o suflare;,,..
Superbe versuri, transmite o stare de bine pe care cred ca o ai
si care ai reusit sa o transpui.
Multumesc de trecere !
Mă bucur să constata că unii oameni au o altă vârstă a sufletului decât cea înscrisă în buletin.
Te îmbrăţişez!
Cu drag,
cind zbori in inalt si fara teama
dar sufletul iti este gol , nimic ai
cind daruiesti si nu primesti, iar
tristete este numele tau , nimic ai
oricit de chipesi
ori inteligent ai fi,cu buzunare
grele de bani , iar iubire nai
...........NIMIC AI!