ochi de creta

Fosnete pe liniste,
pagini intoarse,
pe fata, pe dos,
amintiri lasate-n frunze
scrise cu pamant,
inmuiate-n ploi.
cate-un clinchet
rade-n hau,neasteptat ...

din tot, mi-am dedicat un nor
sa-mi ploua,
sa-mi stea
ochi de creta,
laptos, zburat pe-albastru.

de vrei sa-l vezi,
iti dau pentru nimic,
un ochi de creta.

11 comentarii:

Erys spunea...

Ce frumos...

Brandusa spunea...

Erys, inseamna ca ai privit, prin ochiul meu !

Erys spunea...

n-aveam cum altfel...

coryta spunea...

Trebuie sa fi trait nelinistea asteptarii ca sa cunoastem pretul timpului.

Simina spunea...

Imi place norul tau de creta...l-am regasit pe albastrul de cer...

Adi Vera spunea...

Dacă vrei să dai un ochi de cretă, aş vrea să nu-l primesc în schimbul a nimic. Vreau să-i simt greutatea...

dellianas spunea...

Fosnet de liniste... cat de frumos...

Brandusa spunea...

Coryta, uitam repede !

Brandusa spunea...

Simina, priveste , te rog !

Brandusa spunea...

Adi Vera, sa spunem la schimb cu'un zambet!

Brandusa spunea...

Deliilana, da, ca atunci cand pasesti toamna pe frunze si parca ai vrea sa nu le calci!