Azi voi scrie prostii sau chiar blasfemii. Eu si religia mea, suntem nezdruncinate, una cu cerul. Biserica mea e o cupola de cer, mult prea inalta s-o atingi cu mana ( la geamul unui avion se poate incerca ). Si am porunci, scrijelite-n inima, asezate cu grija, pe minte si in suflet. Sunt scrise clar, au titlul "fii umana". Umanitatea mea , in mod normal curge linistit, dar o ia si razna, iese des din albie, inunda trairile, ridica tonul, umple cu lacrimi interiorul. Convingerea mea, ce stiu, ce vreau, ce pot este ca, religia fabricata, nu e a mea ! Spuneti-mi, daca puteti indeplini porunci cu sutele, pe liste nesfarsite, nescrise chiar, cum de multi dintre voi, ce stati cu capetele plecate in biserici de piatra, nu puteti iubi pur, fiinta de langa voi, natura, zambetele .... ?! Un mod, al meu, de a-i multumi divinitatii, dansand un stil neconventional, in ploi imaginare. "I'm Singing in the rain", Gene Kelly