sanie..
Alba nea, sania. zurgalai, si doi cai inhamati la ea, alearga scrasnind pe zapada. O patura groasa, cea mai pufoasa. Ninga si troieneasca zapada imparateasca... iar focul in sobe trozneasca, a vin aromat si miresme, din blanda, eterna poveste, in seri ce cu gerul se lasa, cand fumul pe cos se inalta in joc unduit... E iarna, e iarasi iarna si-ascult vijelia.