File de suflet

*********************************************************************************

Picteaza-mi mainile sa-ti scriu cu sufletul stingher  un puzzle  pe un cer rebel. Picteaza-mi iarna mainile inghetate ,  sa-ti scriu doar cand respir cu sufletul; picteaza-mi cu flori ochii,  sa vada-n departari doar dalbe rochii; picteaza-mi zambete surasul, o primavara s-o inmugureasca solitar;  picteaza-mi in zapada pasii, alaturi de prezenta si de umbra ta; picteaza-mi gura a cireasa coapta, sarutul dintr-o alta vara, intimitatea inceputului  de-mbratisare calda; picteaza-mi inima iubire a sotron, cu creta in culori de curcubee,  sa fie roz, si albastru ... si nebun si bun, pe cerul meu si-n calea ta lactee.

Cand n-o sa(-ti) scriu iubite despre mine, insemna ca-s batrana rau la minte, si m-am golit de tot, si gandurile n-au nici vrere si nici rost. Cand n-o sa(-mi) scriu o vorba despre mine, inseamna ca am expirat, din lacrima m-am transformat, intr-o himera ce nu-si are maini, nici gura, si nici iubire, si nici ura. Din pana scrisului din mine, va mai ramane, in vant fugara, o spulberata  papadie.

- V-ati gandit ca in interiorul nostru sta o ruleta? O intrebare de  profesor ce-si priveste fix ,  impietrit, doar cu o sprinceana ridicata, elevii. -  Nu, stiam eu ca nu. (raspunse omul cu zambetul de Aghiuta pe buze) si continua  - Hi, hi, omul e un maimutoi, dotat cu intelect, dar cam naravas din fire, posedat de orgolii, de infatuari, de frustrari... si numa' ce gandeste si pac invarte ruleta din el spre un nou destin. Un elev mai ciufulit, parca abia trezit si nemancat de o saptamana, cu zatul de cafea pe burice  de degete, murmura ca pentru el : -  Adica noi nu avem un singur destin ?! Linistea il facu auzit si profesorul  chicoti si mai tare ... si top, top sari rapid trei trepte spre cel ce vorbise. Se inclina sa ajunga cu vocea cat mai aproape  de urechea elevului pierdut in sala de curs si striga: - Baaaa daaaaa Florinele taica, da-l jucam la ruletaaa ...si uite asa trecem pe alta strada, cu alt nume, alt om, alt destin...si ca sa fiu mai clar te intreb amu

Trece timpul ca nebunul, vremurile se schimba, oamenii devin mai doritori de putere, mai bogati sau mai saraci. Majoritatea sunt parinti, si-si tin copiii langa ei, in sufletul lor, si-i iubesc mai mult decat le pot darui, altii ii rasfata material acoperind cel mai des lipsa de langa ei ... si tot asa. Insa gustul amar in inima mi-l aduc acei parinti, ... mame, tati care imbracati in bani grei, cu masini la scara, refuza cerinta unui copil de a-i cumpara un minic, un dulce de 1 leu. Aud ades in fata sau in spatele meu la cozile de la casa:  "- Nu avem draga, n-am bani acum sa-ti cumpar,...tu nu intelegi ca nu am". Iar pe mainile cucoanei troneaza bijuterii grele. O femeie  frumoasa pe dinafara,  o femeie ce-si tipa avaritia propriului copil. Ce poti face sa-i schimbi conduita ei, a lui ... a parintelui  egoist, a parintelui mandru doar de el.  Mai nimic. Doar sa-l injosesti, cumparand copilasului tu, un om oarecare, acel "nimic" pe ca

"Cea mai înverşunată luptă este cu tine însuţi.  Te afli în ambele tabere." citat   din   Voltaire - Nu stiu de ti-am spus draga mea,  dar iti suna alarma. O aud acuta in tine, se varsa, inunda. - Serios, de cand se intampla ?! Eu simt doar pulsatii in tampla. - Esti cam coapta, te arzi si risti sa devii  firmituri,  negre-amarui. - Serios ?! Nici pasarile din cer n-or sa vrea,  sa tina in cioc lava mea. - Da focul mai mic, fa ceva, cand inca-i nisip si apa mai e, cat inca mai ploua in tine si-i bine. -Eh, prost sistem,  nu stie sa-si arda la timp siguranta, si-mi lasa intern, nebunii si blestem.

Inegalabil, imi tremura barbia  si nu a frig, ci a nelinisti. Strecor un praf de sare, si nu pe rana, dar ea doare. Si lasa gust salciu si gust pustiu, de lene de  "a face", placere de  "a tace". Depresii in decembrie ... e prea devreme, e prea tarziu, inca n-a nins, si n-am atins cu tampla fulgi, cu buze turturi reci. Inegalabil tremur siderata de viata ... dar ei nu-i pasa.