File de suflet

Iubite n-ai sa stii, ca maine-n zi  iti infloresc ! Din colorate cufere de stele, imi incropesc petalele-perdele, iar bratele cu muguri le-nverzesc, cand zorile la panda se ivesc; pe pleoape praf din poleitul soare, pe frunte doar margaritare, in ochi albastrul clar de cer, de crezi in viitor si speri; pe buze racoroasa roua, aroma sfanta dintr-o viata noua. In par port floarea scuturata, o dalba-roza din ciresi furata; un bust pe jumatate gol,  acoperit de sarutari,  de impletiri-meniri-simtiri, ascuns  de curioasele priviri. Iubite maine ai sa stii .

            In acea dimineata, cand roua inca n-o spalase pe fata, mi-am privit trupul in oglinda.             - Ei as, am exclamat surprinsa !! ...robusta disparuse si femeii din mine ii crescusera aripi de pasare maiastra, pe un trup mai zvelt ca aerul din casa.             - Oare ce-am facut sa merit asta ... si cat o sa ma tina..si cat o sa ma port cu frumusetea asta-n lume, am zis sugrumata. ?!           Stiu ca-n vis ma asezasem pe pajistea dorintelor, cu fruntea si ochii spre cer si rugam murmurat sa fiu pasare...sa-mi hranesc zilele in nectar si nu in amar...si mai apoi dusesem mainile palnie la gura si strigasem cat ma duceau plamanii.          Acum era dimineata, o alta dimineata de viata..si uite-s pasare .            :)                       ...

... a se intelege de ce pentru mine scrisul inseamna bucati de inima ... si nu profesionalism de ziar ! Iau cu replay, o postare mai veche : Arta sufletului se scrie in pulsatii de off-uri, in batai de simturi. Cine n-o poate scrie a devenit tehnic, un robot ce inventeaza o noua zi sa paseasca ... mda, intai cu dreptul sa nu rateze sansa, norocul, apoi cu stangul sa vina si fericirea. ... in arta sufletului se plange, se sufera, se scrie, se macereaza ... se arunca cu banul.... in arta sufletului stiu ghici tigancile autentice, doar ce te privesc in ochi si spun: "matale esti un om bun "... si ele vor profita primele. ... si ce, in sufletul tau e loc, mereu mai mult si pentru toate. :) Arta sufletului risca, complica, strange, culege, aduna... scrie, fara limite. De esti suflet viu, devii arta ! Sufletul lucrat, scris, cantat, pictat, scrijelat de timp, mangaiat ... devine o arta ce nu se poate vinde ... el se daruieste !

Pentru ca mi s-a spus ca trebuie sa anunt...uite ca o fac si aici pe blogul meu. ...si pentru ca am nevoie de o gura de aer,  inclusiv aces blog intra in pauza. O sa citesc in continuare  posturile  blogurilor dragi mie ! Zile faine voua !

Iubite de ce-mi vad iubirea rosie, cu palarie alba si boruri largi,  calcand pe mal de mare, in picioarele goale;  de ce-i atat de libera  sa zburde si sa zboare,  neferecata, nesugrumata,  nedespuiata , neintinata ?! Iubite de ce-mi simt rosii obrajii, si inima mi-e coapta de iubire, cand tu ma  strangi si ma cuprinzi, in brate si-n  privire ?! Hai spune-mi tu ce stiu deja, ca-mi e iubirea alintata, rasfatata; ca-i rosie de tine si-o port esarfa, pe suflet tatuata.

Azi ploua pe pamant, cu stropi din  ape grele in ritm nebun si crud. In ceata deasa curg, ploi, in ropote de apa; se scurg si se preling, pe gat, pe maini, pe fata, prin pori patrund adanc; scaldati in apa gheata, ma scutura a tremur ... senzatie ciudata.

Nu, n-am stiut nimic din vis. Cand m-am nascut ieri, era deja pranz; nu-mi acceptam gandul a noapte, si nu-mi stiam a stelei moarte. Nu, n-am inteles si n-am visat, ca maine iara voi renaste, inca din zorile spalate, cu ochi de ceata si de lapte. .... si n-am stiut ca port destin,  ce vreau, nu vreau ...se naste.

Candva inima-mi era o lume, si n-o stiam cuprinde, se rasfira pe ape, se catara pana pe  munti  cu drepte creste; candva inima-mi era nisip,  se spulbera si se calca, se intindea intre priviri  si mana ta; candva inima-mi clepsidra se cernea, era un timp, apoi un altul se vedea... candva nu ma iubeam, si ma pierdeam  ...si te pierdeam, pe tine suflete ...si inima din mine.

Existentele vietii incep cu oamenii care-ti sunt alaturi ... existentele cuprind oamenii a caror inima bate langa tine ... ...ca sa se termine tot cu ei. Nimic intamplator pe / in aceasta... existenta :)

"Are mama o fetita cat un ghemotoc, are mama o fetita frumusica foc ..." Parca mai ieri ii cantam...parca mai ieri mergea de manuta la gradinita ...parca mai ieri era copila. Pe 11.02.2013 avem 18 ani ! Deja sarbatorim si ne laudam..pentru ca o mama ca mine poate fi mandra si poate fi implinita prin iubirea pentru copiii ei .

*** Sageti la piept strangeam, de lupta crancena, de sange; otelul tepilor ma tinea treaza, si asteptam la colt pandara, din templul inclestarilor sa-mi iesi ... ca mai apoi, a nimfa cruda sa-nfloresc si tu, etern sa ma iubesti . ***

Uneori uitam ... ne uitam ... uitarii !!! ... alteori intentia ne arata ca doritori...ai uitarii.

Ti-am asezat buze-sarut in palma,  nici adormit si nici trezit, strengar pe intuneric ai zambit ... stiam ca e tarziu si-ai obosit; m-am cuibarit in camaruta mea, unde duios ma indemna inima ta ... de incantare-am adormit, stiam ca e tarziu si-am obosit; doar visul impreuna mai cutreiera, nepangarit , neobosit.

...povestile spun ca pasarile isi ard aripile pentru ca mai apoi sa renasca. Iar cel mai ades, ne dorim purificare in focul iubirii : Mai multe  la: " Meloman pentru o zi "- initiativa Sorin .

La pieptul tau m-am copt cireasa; pe ram de imbratisare,  sunt bogata; de-a ta candida caldura, mustesc iubire; doua cirese pe-o ureche sosotesc legate; povesti de suflete gasite in pereche; val dupa val ne-mprastie si-aduna.

De-ai fi o inima de ceara, te-as arde odata toata. De-ai fi albastra, de cerneala, te-as scrie intr-un roman . Dar tu esti inima de acuarela , cand mai nebuna, cand rebela,             si mai putin ades ... formala.                                             Brandusa -mai 2009