File de suflet

Intarziase la ora de pranz-cina de acasa. Minunata zi de toamna o luase de mana si o plimbase printre copaci, frunze si iarba abia uscata . Mergea tarand picioarele de pamant, ca o copila, aruncand  cu botul pantofilor  frunze ingalbenite. Mancase deja la birou. Fusese ziua unei colege. Incarcase bine de tot o masa cu fel de fel de feluri de papa. La cafeaua de dupa se incinsese o discutie pe tema "vrajelilor" pe net si a consecintelor. O mamica  a carei fiica  avea deja un post la catedra, era tulburata de anuntul  facut in graba, prin care fiica ii aducea un tanar in casa. Scopul vizitei lui era sa se cunoasca. Fiica sa il indragea deja, urmau sa se casatoreasca. Anuntul fu primit la fel de brusc, ca o galeata de apa rece peste fata. Mama era disperata, spunea ca nu va putea face fata, mai ales ca il cunoscuse ...ghiciti unde ?! Fix pe un site de socializare, pe net. Cerea parerea tinerelor colege, care zambeau si nu si-o exprimau. Femeia-mama nu intelegea. O aprobau sau

Negura, ploi si furtuna... apoi o burnita rece  ii stranse mainile in jurul corpului. Brrr... ! Ar avea nevoie de o ciocolata calda si o patura groasa. Deja ?! Hm este inca inceput de toamna . Bau  pic cu pic ciocolata cu aroma de vanilie. Deschise lumea virtuala si zambi. Fetele, cucuietele aparusera pe pagina ei. Mormaiau cate un "bafta in continuare", "bine ai sosit" etc. Era deja in gasca .  Intra prin camarutele lor, le citi, le descoperi, se minuna si tacu. Prinse in  zbor un poet ce-i scria iubitei. O fascina modul in care-i daruia femeii lui dragostea. Era incantator. In era aceasta mai exista asa ceva. Si-ar fi dorit in viata asta, nu in alta sa fie muza unui om asemenea. Citi cu repetitie. Lasa sa-i scape un mesaj de admiratie. Nu, raspunsul chiar nu si-l dorea. Era idila-n doi, iar EA ii admira. Isi prinse parul in coc, semn ca se concentra, se transpunea. Iubirea lor, dincolo de vers, atinsese coarda liricii inimii ei. Compunea cu o frenezie a

 Sacose, una in dreapta, una in stanga, poseta pe un umar, chei in mana,  ... si EA. Usa se tranti de perete , ofta. Isi propuse sa-si administreze altfel timpul. Intai curatenie, papa, baie, apoi va naviga pe net. Zis si facut. Dupa o relaxanta baie in spuma si arome fructate isi puse pijamaua pufoasa, papucii cu cap de ratusca si se ghemui in pat. Intoarse monitorul spre ea , tastatura si-o puse pe picioare si intra in cealalta viata. Azi era cuminte. Prea cuminte. Reusise sa inteleaga cateva trimiteri catre divin, asezate cu drag de un suflet de fata. Era o desteapta iar EA o aprecia. Interactiona cu autoarea, dar in cuvinte simple iar aceasta ii raspunse cateva pagini. Era la fel de clar ca fiinta cealalta simtea nevoia sa imparta, iar EA primi si multumi. Se simtea usoara ca un fulg de papadie, canta cu degetele pe taste asemeni unui pianist. Descoperise un alt suflet care stia muzica, o simtea si la randul lui o daruia. Era tarziu si asta o incarca ca un somn lin, fin si o

Orele de la munca treceau cu viteza. Forfota biroului ii umplea minutele. La ora plecarii fata i se lumina. Pe drum realiza ca se grabea spre casa, spre ceva ce rezona cu melodia lui Leonard Cohen  "In my secret life". Avea si ea o viata secreta. Fata cu cartile pe masa, mereu spunand acel verde dureros in fata, nitel prea dura cu ea si prea sincera cu ceilalti avea o taina, ... se  ascundea. Arunca pantofii sub masa din bucatarie, puse rapid o tigaie pe foc pentru un pranz-cina rapida. Adora mancarea gatita de ea. O manca pe birou, cu o mana pe tacam si cu una pe taste. Naviga prin pagini de net, blog dupa blog, de la tristete la veselie, de la jurnal intim la jurnal monden. Si-a permis chiar si un comentariu simplu, de test . Sub pseudonim teama de parerea celorlati disparuse. Devenise o "EA" si atat. Intr-un final, spre dimineata, cu maini frematande isi puse pe pagina un fluture albastru. Coconul inimii devenise fluture, asa cum coconul indraznelii is

Seara de toamna cu ferestre inchise, televizorul dat la minim, cana de ceai aburindu-i in mana. Doar lumina contrasta, alba si clara.  Ea era pierduta intr-un moment al discutiei de peste zi. Un colaborator facuse referire la un concert rock, la care de altfel isi aruncase alternativ pletele, in fata si pe spate. Era trecut de varsta tineretii , dar armoniza inca cu muzica. Mergea des la concerte, le visa, le posta la noua sa adresa de blog. Mandru nitel de el avea o voce clara si matura. Ei as nu se jena, cu asa voce cel mai des glumea.  Bau o gura ca semn al ironiei sortii si se cutremura. Senzatia de fierbinte ii ajunse pana in stomac, iar in minte ii incolteau nevoi noi ...voia un blog, al ei. Lasa din mana cana si cauta, scotoci, urmari cu efervescenta unei dimineti ...si facu. Da, chiar isi construia chestia aia numita blog. Murmura printre dinti : - Pana mea, pana si fiica noua nascuta al fostului meu profesor de informatica detine asa ceva. Apoi rase tare, cu ecou. Era

                                                                 CARTE VIRTUALA           -  In loc de introducere - Ochii m-au tradat darling. Doar ei. De cand i-ai vazut ai reusit citi un scris mare de copil. Erau stari ce te atrageau, erau trepte pe care ai fi vrut sa urci ... si ai urcat. N-a fost greu sa vii atata drum spre mine, si nici pentru mine n-a fost greu sa te astept si sa fac primul pas in fata spre tine. Era un fel de rand virtual in care fetele isi aratau dorinta prin indicii clare. Tu si altii ca tine erati dupa un paravan al alegerilor si aratati inimii optiunile. ... stiam ca eram o optiune ce va deveni prioritatea cuiva si exersam sarmul si adulmecarea. Eram o prada si un pradator, era o asteptare si o lupta . Scriam corect, simteam corect, nu muscam pe la spate. Scriam mare sa se vada si dedicam poemul meu pe acordurile lor, celor ce traisera minunile experientelor vietii. Era marea imparteala si eu eram acolo, fix la ora si la locul potrivit sa prime

Mi-au incoltit decenii peste frunte, reper al toamnelor trecute, si zic : n-am invatat nimic din ea, cum ea n-a invatat nimic din mine. Ma las culeasa, ma las prinsa, de cate-o vorba si-un alint, si ma retrag in banca mea mult prea usor, mult prea rapid. Prin ceata si prin ploi,  un felinar atent, prezent, asteapta sa-l dezmierd; de nu, ... il pierd. Sansa iubirii (in caruselul vietii) se rostogoleste de la capatul zilelor in mijlocul pamantului, pana la cadererea stelelor,.... declar finala acesta fantasmagorie. 25.09.2016. ~ SimM ~ https://www.youtube.com/watch?v=EUDBcv2J6Cc