File de suflet

Te iubesc dezamagire, cu blandetea cu care mi te-ai infipt in inima;  te iubesc  desertaciune,  fara margini, asa cum sunt intinderile tale;  te iubesc rautate,  ca tu sa devii  iar terifiant de buna;  te iubesc mojicie,  pana la durerea ce se pierde in neant de zgura;  te iubesc jale;  si amar te plang, sa te curat si sa te alung.

S-a facut noapte in mine, si mi-e bine, tu-mi licaresti in iris, realul meu din vis. Mi-e tarziu de mine,  atat de devreme,  mi-e bine cu tine.

" Viaţa noastră este rezultatul alegerilor pe care le facem.  A da vina pe cei din jur, pe mediu, pe ceilalţi factori exteriori,  înseamnă a da acestor lucruri puterea de a ne controla." Stephen R. Covey Asa ca lamentarile tarzii si minciunile de culise nu-si au rostul.             ... si in fond pe cine mintim cand cartile pe masa alegerii erau deja facute ?!

N-am fost la bal, nici la spital,  da-s ciuruita pe din spate,  de gloante oarbe , trase-n bezna,  de fructe si sperante moarte. N-am aruncat la cos farama,  si nici intregul n-am taiat,  de stau si-mi necajesc minciuna,  e ca in forta-mi am sperat. Si nu-s petale intr-o floare, cat picaturile de roua,  nici praf de stele, nici lumina, cat poate aduce o zi noua. Copilareste ma mai joc, si prind prin rime doar cuvinte, framant farama de noroc, lasata-n pripa intr-un ghioc.

Al meu suflet a fost, o tinerete ca un tren, ce-a alergat si-a pufait, prin gari si suflete straine; n-a fost nicicand, doar un bilet stingher, mototolit, tinut in buzunarul de la piept. A mea inima o veche gara, peron de suflete ce vin si pleaca, mult mai pribege, in libertate calatoare. Si-am inverzit sa desfrunzesc, sa-l dezgolesc pe el pe mine, sa ma patrund, sa ma aud, sa stiu, sa simt ... sa ma cunosc.

Tineretii   ei   ii   dau  tot  sprijinul  si  iubirea   maturitatii   mele   ♥

Duminici, zile blue-ciel de conturam in noi, eternitati vom respira prin pori ... de nu, vom fi doar apa si noroi. *** Deci, dragul meu, albastrul meu e jumatatea ta, si gura ta de vin si off-ul de pelin, si gura ta de apa si off-ul de napasta. ...si dragul meu,  de albe zile imi vei darui, albastrul sufletului tau va colora un cer, iar eu voi fi a ta mereu, in alb-albastru, blue-ciel.

Intreaba-te omule : Tu ai putea sa faci o frunza vie...dar un copac ...dar o floare ?! Tu ai putea sa fii creatorul unei vietati ...al unei furnici, al unui bondar, .... al unei randunici ?! TU ... da TU CEL CE OMORI  poti reconstrui in carne si oase un ghem de blana, ii poti da suflare vie ?! TU cel ce ai omorat  si te-ai hranit esti bine acum  ?! ... atunci sa stii si altii se vor hrani de tine... si cu tine. E o lege nescrisa in ast' mare univers, si o roata ce se tot invarte ... azi esti sus, vultur pe creste, maine jos pe pamant si-n cele din urma poate esti un vierme, si de ce nu, daca divinul te vrea, redevii fluture... sau nu. Ai grija sufletul cui il calci azi suflete ! Iar daca "legea vietii" incalci ... cand te astepti mai putin, sau cand nici  prin minte nu-ti tuna,  vine ea, da ea ,"Napasta", si te asupreste  si te napastuieste, si te subjuga si inclina ... si te bea ... cu tot cu sange.

EU un set stringent de reguli, TU imi demonstrezi nereguli; EU  sunt toata o dorinta, TU detii mereu putinta; EU m-am pricopsit cu dorul, TU  imi esti mereu izvorul; EU stiu pasul si piciorul, TU stii aripa si zborul; EU tango naucitor, TU un vals ametitor; TU balans,  EU in suspans; EU clepsidra dintr-o apa, TU nisipul ce-o asteapta; EU mai seaca, pamanteana, TU un inger pe sprinceana; Si-n gandul meu as vrea mereu  sa fiu un TU si-un EU, complementari, nu paraleli, imbratisati, nu dispersati.

Profit de libertatea asta doar, cand o deleg sa-mi fie EU si prind momentul asta, clipa; iar clipa asta-i doar iluzia, preludiu dintr-un alt final, finalul dintr-un alt preludiu, se sparge-un val, se naste un altul; de buna voie mi-s captiva,  in libertati fara de mal.

O perie mare si deasa piaptana clipe de timp,  si-s cand aici pe varf de fir,  si cand acolo la inceput de ele; trase pe ata, trase de timp,  aproape clovni, dar prea frumoase ne clatinam de ura si iubire,  uitand  de zori, de zile si de noi,  cand echilibrul faptelor incet se pierde,  si devenim usoare, fulgi de stele, dar instabile  ca intr-un inceput de vreme.

                Nu-i da nestemate Doamne omului ce nu-si poate duce propriile haine.                                                             ...        acela nu-i om, e holograma lui.

A fost o vreme cand n-am iubit...n-am iubit nici toamnele; a fost o vreme cand frigul ei de noapte ma racea ... si rece-mi era; si-au fost ani, parca mii de ani asa. Si-n toamna veche, cu pricina m-am lasat chemata, ... si-am chemat; era un inceput cand pranzul dogorea si noaptea imbratisa,  cand alei si poteci imi umpleau mainile cu nuci, imi patau de culoare  inima, gura-mi gusta boabe de struguri, ... must-vin nefacut; constienta ma ameteam cu inca un dor de tine; ma iubea toamna in bratele tale; in sarutari si fosnete de frunze , asasinam ursuze stari de rau si stari confuze. si-am iubit toamna cum pana atunci n-o facusem, m-am conservat vietii in dulceata fructelor ei, si-n sarutarile tale;  si florile m-au invadat  la un pas de mine, la o privire, langa ochi , la o intindere de mana lan de branduse vii. iar daca uneori mi-e greu si-mi cad lacrimi din ploile ei,  ma asez in mine si-n tine ca intr-o casa numai a  noastra, atemporal incapatoare, unde-mi sunt