File de suflet

Toate starile au un refren, o bucla ce intoarce fara a vrea, chiar natural pagina ta, si-o alta ce reia. Nu stiu de ce dar azi sunt iar  refren, ma simt vehement sub aceeasi poarta, de la care am pornit odata, si la care se pare ca m-am intors pe carare. si DA... Toate starile au pe fundal un refren, o bucla ce intoarce fara a vrea, iubirea, menirea, pornirea, retragerea ... si-o alta stare ce reia chiar regasirea, toate acestea la un loc, ca intr-un imens bloc. Nu stiu nici azi de viata mi-e o simpla pirueta, in apa marii mari sau mai avida intr-o stepa, si ma intorc mereu la inceput, fara sa stiu cand pasii s-au sfarsit. si DA ... Totul este un refren de dor, de la atingeri si pana-n lumea viselor, de cand cu capul perna o ating, si pana-n ziua celui dintai zori de zi. Iar totul nu-i decat un alt refren si-o alta pirueta, ce te ajuta sa strabati, sau sa imbraci vesmant si sa dezbraci, clipe ce vin, clipe ce trec, umbre ce nasc, umbre ce mor. 2...

Te chem cu ochii, te simt cu inima, te cert cu gura, te strang cu bratele, .................... Te tin cu iubire. >>>>>>>>>>>> 24.02.2016 ~SiM~

Ne-am murdarit pe maini in fix acelasi timp de colbul unei albe crete, caci ne scriam pe-o tabla neagra, imaculate, schioape ganduri de rosu in obraz impurpurate. In viul verde ne scriam, eu de la stanga catre tine, tu de la dreapta catre mine, si tabla sub cuvinte tanguia. Nesabuita creta ne stia, cand rosie ca focul se facea, jaratic mainile ni le ardea, dar noi scriam alambicate stari, pana cand mainile ne tremurau, si ochii prafului mai lacrimau. Bucati de creta azurie imparteam, cu jumatati de mov ne subliniam, imbratisari de pauza si tihna, in moi bureti de apa, degete albeam. Ca doi copii ce stiu cand jocul se termina cu mainile de haine ne stergeam, si suradeam la gestul de final. ............................................... 24.02.2016 ~ SiM ~

Acustic geme seara pe coarde de vioara, (ea langa tine ) sarcastica priveste vesmantu-i inca verde, departe-i cruda luna;  ... si sunete gonesc in limpezimi amestecate, prin pixeli de lumina te tin si te inunda; tinuta-ti praf facuta te recomanda muritor, pierdut in lanul viselor, tu aratare, om de rand, si iarba pe carare.  Asculti o muza - dusa ce-ti canta un intens, in pixeli de culoare, vibrand dintr-un nimic departe in  imens. Esti nimb pierdut ... si simti acut, asculti cantand asemeni unui mut. 23.02.2016  ~SiM~                                                              (sursa foto:http://scorpion-flower.tumblr.com/post/95870536409/violin-music-art-fantasy-gothic)

In libertatea ultimei litere ramasa pe buze nespusa zumzaie un sfarsit de cuvant si el nespus decat trunchiat, pe jumatate raspicat, pe jumatate mut ce inca nu ti l-am spus. Asemeni unei masini de scris tastez, trag linie brutal ... si de la cap. In libertati printre cuvinte, unele stau agatate, gata sa cada pe-o litera finala.                            ~ SiM ~                         17.02.2016

Imi undui primaveri in geam, si simt  al lor sarut fugar, nimic nu-i nou, am un ragaz, sa simt acelasi inutil tribut al sortii de grumaz; e doar un lat din funie usoara ce-mi strange pielea ca o palma, dar rad nebune licariri de ceas, ca inca mai respir amarnic; aritmic guri de sange curg, prin capilare, vene curbe ... se face ca e iar tarziu, iar pentru astazi  ... imi ajunge.                                          ~SiM ~ https://lh3.googleusercontent.com/-QcsLo5wH58A/VphcWQSpSsI/AAAAAAABfGQ/oHBLIILTvc4/w428-h281-no/IMG_20160115_091220_19.gif