Praf de creta

Ne-am murdarit pe maini

in fix acelasi timp

de colbul unei albe crete,

caci ne scriam pe-o tabla neagra,

imaculate, schioape ganduri

de rosu in obraz impurpurate.

In viul verde ne scriam,

eu de la stanga catre tine,

tu de la dreapta catre mine,

si tabla sub cuvinte tanguia.

Nesabuita creta ne stia,

cand rosie ca focul se facea,

jaratic mainile ni le ardea,

dar noi scriam alambicate stari,

pana cand mainile ne tremurau,

si ochii prafului mai lacrimau.

Bucati de creta azurie imparteam,

cu jumatati de mov ne subliniam,

imbratisari de pauza si tihna,

in moi bureti de apa, degete albeam.

Ca doi copii ce stiu cand jocul se termina

cu mainile de haine ne stergeam,

si suradeam la gestul de final.

...............................................

24.02.2016

~ SiM ~