File de suflet

Nu ma poti inchide intr-o cutie, nu-ncap cu capul meu plecat,  nici inima nu-mi mai incape, nici sufletul, chiar daca tace. Nu-mi pot abtine starea sa nu strige, nu-mi pot retine  ochiul sa castige, o alta lume si un alt decor, in care tu sa-mi fii iar orator. Cutiile de fitze, funda alba, trena lunga, mai tin femei, papusi de ceara in vitrina, de admirat, pasibile (doar) de adorat, si mai putin de mangaiat. Eu nu-s femeia din vitrina, si nici in starea cea mai fina, am anii ce imi curg prin plete, rebela urc rapid pe trepte. ... si stiu ... si pot ...  si simt iubi.

Ne-am zamislit, inainte sa ne nastem,  cand axa lui plus si minus infinit se curba, crescendo spre pamant. Ne-am plans, inainte de lacrima,  cand cerul nu exista, iar norul plumburiu hoinarea,  intre doi sori si-o stea. Ne-am trezit ,  cand timpul asta nu era,  decat un vuiet lung, prelung, adagio nocturn, opal in starea sa, incandescent inlantuind octave de preludiu. Ne-am stiut fara atingeri, ne-am vorbit fara cuvinte, ecou  in jumatati armonice.                         Inmarmurirea mea te slefuia,                         inmarmurirea ta ma urmarea;     P.S. : Mesaj la ora stelelor tarzii .                      

   De stii sa canti atunci canta-mi;                                  *                         de stii mai bine sa scrii, scrie-mi;                                           *                                              de ai invatat sa asculti tacerile,                                                                   atunci citeste-mi buzele mirarii,                                                                                    in fiecare secunda cand nu-mi plec fruntea uitarii.  Doar pleoapele ochilor mi le plec                          si tac cenusiului lor, si le inchid vrerilor;                                                   nici frica, nici secunda, nici pierdere nu-s,                                                                                       nici plans, angoasa, nici vapaie,                                                                               *                                                          sunt ofranda, ruga muta si ades a

Dintr-o viata efemera, n-am nici timp si n-am nici vrere, ma complac sa-mi fiu mereu, o feriga efemera.

Am iesit sa-mi plimb gandul, pe strazile-mi inguste, nerasfatat si uneori sinistru; si-mi striga turbari si le mistuie brut, cum numai el stie s-o faca, ...pe mut(e) O coperta a mea se plimba,  lejer pe cealalta strada de gala, mai spatioasa si mai doamna, mai sireata, si ades mai vicleana. Nimic nou in campul gandului meu, in afara de soare si luna, si stele verzi si uneori minciuna; nimic rau in tot arealul meu, doar poate mai calda o mana,  ce inca ma tine, sau poate un trup ce vine spre mine, relaxat, si ades mai plimbat. Stiai c-am sa dor,  asa cum mai dor uneori, stiai c-am sa tip, asa cum o fac si strig uneori, stiai c-am sa tac mai apoi ... prin vai de  carari  inapoi.

Oda bostanului copt Mi-a ajuns acasa   bostanul,   rotofei si murdarel,  ca vai de el. ...si mi-a fost adus in brate,  din gradini.  O bunatate ! Am zambit, nedumerit : - Cu asta nu-i de glumit ! Se vrea rapid tavalit,  pe o foaie in vatraie, se vrea copt si parjolit, totul la foc domolit; si se vrea si indulcit, ...pai..cu asta nu-i de glumit !                                                                             De la dragoste la bucate,                                                                          sa mananci pe saturate ! :))

Ai crede uneori ca naivitatea ti-e palosul de lupta, desi in timpul "faptelor" iti lasi descoperita fata , si vad infatuarea-ti  cum surade stramba, nu amuzata ci nitel tembela ... ajung sa cred ca mi se face sila. ... si te priveste...tu copila !

Mi-s taciunii zilei inca aprinsi, si-i rog  sa se stinga, sa piara in apa de ceara; amurg a ramas  dintr-un vis din ziua ce azi s-a deschis, si tremur prin vene tomnatic, cuprinsa de frig, nu ma ning, ma preling. Taciuni inmuiati, imbibati de uitare, ce-au fost candva valvataie,  jaratec, vapaie.

Sesame ce-ai facut cu toamna frate,  ca-i ascunsa jumatate,  ba pardon e dusa toata, si n-am frunza verde coapta ! Da deschide-te Sesame ,ca mi-i dor de niste poame,  si de mere si de pere,  si de holde si panere. Tu ma vezi cum ma holbez, caut toamna ... explorez; da-mi indata ajutor...altfel ma usuc si mor. Ajutorrrrrrrrrrr  !!!