File de suflet

Ochii ei cautau mereu. Ochii ei, mici spiridusi pusi pe scotocit, ochii ei vorbeau identic celorlalti muritori ca si ea. Ochii ei stravechi, marsaluind fronturi intregi, batalii stelare, incercuiri de suflete, scancete de inimi, tresariri de vorbe ... . Ochii ei au rugat pleoapele sa le inchida vederea. Au ramas urechile sa asculte ploaia ce-si picura rabdarea pe geamuri, au ramas narile sa respire urme de zari, a ramas pielea deschisa atingerilor. Insa ochii sufletului nu-si gaseau pleoapa sa-i acopere, tresareau la fiecare atingere de stare. Cu degete murdare dintr-o neagra, dulce, ciocolata amesteca furtuna intr-un pahar cu apa !

Azi mi-am dorit total, sa fiu in Africa. Candva iubirea isi inchipuia ca traia intr-o coliba. Si unde in alta parte e locul uneia, decat in Africa?! Pentru o a doua jumatate din viata nu as alege tehnologia, nici metropola miscatoare, impulsuri de fier si ziduri...as alege un orizont larg, virgin, periculos de frumos. ... si daca as dori un loc unde sa ma pierd de mine, ar fi tot Africa. Acolo poti uita cine esti, de te te-ai nascut, ce sperante neimplinite ai pus in rucsac. Povesti de foamete, boli, primejdii ... nimic nu m-ar opri. Si poate intr-o zi voi pasi definitiv pe acel pamant, unde nu voi mai fi eu. Splendoare versus incoltiri de temeri, arsita apelor, umbra soarelui, ... . Undeva, candva ... inima imi batea intr-o tigroaica ce-si incoltise prada spre a o duce puilor. (foto: http://www.cinemagia.ro/filme/africa-the-serengeti-21556/imagini/ ) OFICIAL, CAUT SPONSOR PENTRU O FERMA DE GIRAFE ... MA AUDE CINEVA ?? OK, daca nu, accept si ferma de maimute :))

Nu stiam nemarginirii sa-i cant nota, prea inalta pentru glasul meu mic, eu prea scunda a o atinge cu mana ... si-am adormit , si-am crescut, in ani si-n fapte ... acum e prea tarziu sa ma mai joc cu inima lumii. Asa ca voi face un pas lateral si voi privi . Batalii neterminate las in urma, batalii ce ma vor arata cu degetul. Sarutari pe frunte, sarutari de plecari . (foto : http://eternitateauneiclipe.blogspot.com/ )

Un taler de lumina, cumparat din colt de cer, cat un ciob mare din el ... se balansa, ritmic, leganat . Opus, un taler de negura deasa, din noaptea noptilor capoasa, dansa step pe jumatatea sa de balanta. Ceasornic, timpul se ondula in greutatea lor, cand zambind luminii, cand zambind noptii . Simfonii de cadre, pe jumatati de masura. N-as fi aflat de existenta talerelor daca o clipa nu m-as fi oprit sa scriu curgerea, si nu m-as fi lovit cu tampla de pragul deznadejdii ... trecator si el, inclinat si el, de umbre, penumbre si contraste. Jos draperiile, geamurile imi sunt prea incarcate, ... si nu mai vad, si ma lovesc ... ades !

Cand toata nebunia zbuciumului se va linisti iar toamna va mai exista in soare si frunze, in culori pastel...isi va plimba sufletul prin ele, fara oftat, fara lacrima, fara cereri si dorinte, doar inspirand-expirand aerul placutelor amiezi de viata. Ea, o amiaza de toamna sfanta, tinuta de mana divina. Ea, cea care nu stie a primi darurile fara a rascoli cu mintea "efectele". ( foto : http://eugenius.picof.net/gallery/ ) Flori de nori, buchete de dor, flori de toamna, buchete de doamna, imagini din ele, imagini din luna, in maini crizanteme atinse de bruma. "....... codrul de ceara miroase a sfant ......"

(foto: http://www.artclue.net/picto-rama-zilei-flavia-pitis/) De s-a nascut este aici, de a murit este tot aici, si nu exista zid, si nu exista punte. E o mare de infinitati ce-si intind tentacolele peste Ea si ii cer sa se poarte dintr-un punct, tesut panza, pana la negura negurimilor nimicului , din care toate sunt. Dincolo de Ea este Ea, cum dincolo de El este tot El, simt amandoi diferit de la fel, in pleiada de ceruri, prin porii identitatii, singularitatii sufletului nesatul in cereri si cautari. Rupta, franta imensitatii fiecare parte din Ea isi are locul intr-o repetitie a mersului firesc spre .... inainte .

Ea sta la birou si cerne prin minte. Da, e duminica si-si permite sa piarda, la propriu, timpul cu gandurile ei. O buna observatoare a oamenilor, alege sa stea in banca ei, cand si cat se poate. Pe ceilalti nu-i poti schimba si de ce ti-ai omora viata cu asta ?! Culmea, e viata ta si e doar una, la alta nu se stie inca precis de mai exista sansa.:) Mda, sunt pline vitrinele cu prajituri. Wow ... ce prajituri, sofisticat facute, de-ti prind ochii, ti se lipesc de ele, de scoti ultima resursa din tine sa o ai ... pe ea , acea prajitura din raft. Prea grabiti si cu respiratia intretaiata, fugarind clipele se ajunge la a-ti infinge dintii, limba, gura...mintea, corpul, in frisca aceea ... siii ups, ca'n filmele proaste cauti gustul. :( - Mai , da avea gust, stiu sigur... sa incerc glazura, ciocolata, topingul, cireasa ... hm, e contrafacuta toata :( Mda, suntem din ce in ce mai mult " oameni prajitura de comert", ne vindem prin poleire, ne vindem prin modul de a &qu

Ea, o simpla foaie de caiet, scrisa pe ambele parti, salasluind inerta pe aceeasi pagina. Acoperita cu paturi grele de viata, oasele i se sfarama parca, pulbere intre prezent-trecut si viitor. Rasul e in piept, ar erupe de ar fi boala contagioasa, de ar gasi drumul prin porii fiintei, dar nu, tremura ca un nod in gat, prizonier starii. Plansul isi croieste calea ... e apa, sfarma, uda, macina si curge. Liniste ... din pleoape ii clipeste ... clipei, si ea sare ca un spiridus pe secundar. Dorinta ii zburda afara, pe carari de autentic pamant, pe praf de toamna. Nuci scuturati asteapta culesi cu mana, meri cu fructe gata coapte ii astepta gura, strugurii sunt asisderea lan ... dar nu, ea nu se misca decat pana langa geam si ofteaza ... forta a disparut, elanul s-a topit, nu mai este vivace, nu mai are impuls, chemarea n-o mai aude. Inca o zi din filele ei. Toamna mea pe geamurile ei. Lumi si umbre in amiaza.

Cu chip de lut insufletit, si brate crengi de ramuri vii, se razboiesc tacerilor de cremene, sa-si implanteze stilul, tip consiliu, maestrii secilor iubiri de ceara . In van ma sfarm sa reaprind, cionind a pietrei mele sfera, de alta cruda si mistera, mai simtitoare emisfera . Un scaparici aparte, poate... le va topi siroaie toate, ... mormane de cuvinte arse, nascand tablouri in iubiri de ceara.

Mi-am luat iubirea in brate, cand ea nu stia, si-am leganat-o ca pe un prunc. Se cerneau din ochi amintiri, din buze dorinte, cu vorbe rostite in talcul ei. Se cuibarea in piept, inima din inima mea. ... am adormit si eu si ea, far' de vise, far'de zbucium, intr-un somn al cuminteniei. Altei eternitati .... sfintei dimineti o sa-i ridicam stolurile, sa ne patrunda.

Ma jucam cu inelul, il roteam cu degetul mare, si el nu se impotrivea. Fireste timpul curgea cat il risipeam. O risipire in ganduri, fara actiune, o risipire in cereri de a ma (re) cunoaste unde sunt, cine sunt...si daca mai sunt cumva ca atunci, ca ieri. Poate vag imi amintesc cine eram, dar in mine inca salasluiesc cu tot ce am si tot ce sunt. Iar viselele uneori au o implinire stranie, nefinalizata ... stau usor la macerat sa prinda radacina, pana cand ... pana cand iar vor rasari sa-si cuibareasca frumusetea in palma unui pamant total, iubitor ... in rotunjimea si implinirea sferelor. Astral vibrez calm, la cea mai joasa limita...excesul s-a risipit in apa sarata, nervii au cojit, au scrijelit si au intins neputinte la maxim...s-au rupt corzi ce cantau la unison, acum ating clape de pian, si fiecare suna a bland, a clink, clipa trece. Iubesc toamnele tocmai pentru ca sunt o toamna vie, tocmai pentru ca ma readun in cosul cu mere mari si oachese, jumatate seva iubirii, jumatate v

intr-o noapte, fara cer si fara luna, se cunoscura, doua ghinde, matraguna; intr-o zi se luminara de un verde ca de ceara, verde crud mai spre amurg, prins de tija unui dor, intre degete unite, ca o tinere de mana, impreuna; doua ghinde de stejar, doua inimi mari si coapte, ratacite in cadere, de la creanga insemnate, in destin azi insirate.

Prin geamurile mele se tocmesc toamnele, ... sa se arate; azi suiera un vant al uneia, mai lacoma, mi se desfrunzea in mine iar melancolia; imi era frig si teama, pe banca inca mai picura caldura din soare, dar norii albi alergau fugariti, meniti a-mi umple cerul cu ploi. Azi pentru o clipa voi amuti...si nu voi cere noi primaveri. Mi-am cumparat ramuri, pictate in acuarela ei, le voi purta, cu ori fara aripi.