File de suflet

Daca va veni, poate voi fi norocoasa ca intr-o zi de toamna, cu numarul 13, sa o pot asculta live. Un daca si un poate, dar data are pentru mine, rezonanta norocului. De canta Vaya, sunt in Paris, cu tiganii mei cu tot (stranii influiente), dansam ...

Se intunecase de ceva vreme si ea statea lipita de o carte. Gandul hoinarea aiurea. Peretii ii vorbeau, soptit, asa cum isi dorea. Apatie, fara disconfortul agitatiei cotidiene. Din lumea vie,doar ea si cainele . Umblase cu-n soi de nerabdare si ziua se scursese. Umpluse timpul trebaluind. Cateva melodii, gasite intr-o alta mapa, armonizau cu starea ei. Poezii reaparute din trecut, pagini prafuite, la colturi rupte ; stia, erau parte din tineretea pierduta .Regrete ? Poate, dar nu-si dorea sa se repete, visa un altceva. Ce-i oferise tineretea ? Un soi de bonus, frumusetea trecatoare. In rest cate putin din toate, doar cateva placeri, in dans, in scris si multe ore de restrictii . Tresari, cartea aluncase. O aduna cu calm, prinse un semn si o lasa pe masa. Zambi, cum sa citeasca, era in noapte ?!

ploua furtuna mea de lacrimi, corabieri pierduti in larg ... in palma uda am cristale, petale translucide scuturate, ploua ... ploua si ma inec, in mine comoara dintr-un nor zambind in ceata ; surad si ma ascund, copilaresc, firesc te am, te pot pastra, te strang, te-ascund in implinire peste a mea dorinta . sting-shape of my heart

- deschiderea de a privi din toate unghiurile - Mi-am amintit poezia intelepciunii,citind un pasaj pe un alt blog. Cu increderea ca nimic nu-i intamplator o voi reciti : Daca - de Joseph Rudyard Kipling

Am sapte capete, cinci picioare, patru maini, trei ochi mari cat cepele, doua caractere si o singura inima. Sunt un suflet din marea de vieti. Verbal, in scris, am parte de basme, colorate si zambitoare. Basme cu ganduri bune,iubirea aproapelui, alegerea sentimentelor curate, taierea negativismului din radacina... . Prin portavoci se striga, se cheama la ajutor, intelegere, ocrotire ... si scrie in poveste ca frumoasa are inima deschisa si va iubi bestia, cu corp hidos dar poleit pe dinauntru ( si reciproc, cica va fi valabil). Si daca am sapte capete ... sunt hidoasa, mica si neinsemnata, cine ma salveaza de mine ?! Si daca vraja nu se poate rupe, cine va locui vesnic langa urata, doar un altul ca ea si nici acela. De aceea trambitarea asta, in lung si-n lat, a cautarii unui suflet frumos, a unei inimi mari este doar o eroare, mult prea probabil imposibila, un basm. O linie fina intre posibil si imposibil, real si ireal, rau si bine ... si sar sotronul intre ele, desi stiu concret ca

Noptile mele sunt scurte, fractionate . Inot prin zilele, la fel de scurte, trag linii, adun, scad, strang si risipesc. Bucuriile le strang in linistea serii, la lumina lunii si le renasc in dimineti; momente scurte din zi, fugare, simple gesturi, priviri. Si in valvartejul asta, esenta exista ! Kenny Rogers - Buy me a rose Asculta mai multe audio Muzica

In cautarea perfectiunii se sta la coada. Formulare lungi de completat, minte stoarsa, ganduri mixate, aromate cu lacrimi, nesomn. O leoaica in cusca, cusca perfecta. O pasare cantand pe partitura, aria perfecta ... si din perfect in perfect continuu, am intins mana spre perfectul viitorului. Mereu nesatula, zau ! Plictisitoarea perfectiune, asezata statuie in fata mea. Un ciocan si lovesc cu sete ... nu zambiti, vezi face aceeasi chestie. Minunea este in interior. Si-o fac, si-o vad ... curiozitate, mai mult dorinta, placere. Plutesc, sunt pe val, nu-mi controlez starea, nici nu pot . Si ce perfect !!! Ma pierd in imperfect . Imaginea mea , perfecta-imperfecta ! Un om, o melodie perfecta ... si cant, doar doua cuvinte :

In jur, praf, cuvinte sparte, aruncate la intamplare. Ura si iubire pusa una peste alta, intr-un morman fara noima. Cat de greu pot spune "te iubesc", cat de simplu "te urasc", cum se aude "nu-mi pasa", cand pot citi "sfarsit" si unde caut "inceputul" ?! Au putrezit atatea sentimente, fara sentiment,parfum diluat de timp, frunze transformate in noroi si tot atatia oameni, cu vorbele lor cu tot. Nu-mi mai incape-n inima, apa de ploaie, cu stropi de "te iubesc..te urasc...". Un teren nisipos pe care nu mai sare nici o minge. Este nevoie de brate, de forta, de lovitura, de oameni care sa simta jocul ... si-atunci accept cuvintele . Am stat pe tusa si-am privit, le-am auzit,le-am inteles. Pe postul de rezerva, le-am incercat, le-am exersat, o ligurita, inca una, inca una ... S-a hotarat, acolo pe hartii, ca sunt completa, si-am locul meu, de jucatoare-extremista. Hm, de ploua, tuna te iubesc iar de-i senin ma recun

Incordarea tacerii, cuvinte ce nu vor a se spune, liniste apasatoare ... toate un covor pe care calc . "Sa nu uiti povestile Siminico !" Din carte, un indemn ; din inima iubire .

Cand vad doar ceea ce vreau sa vad, iubirea curge prin mine, prin noapte sursurand in sange, atrofiind alte simturi; cand gustul dulce-amar, se impleteste cu salciul lacrimilor, cand sunt ceea ce vreau . Cand singuratatea mi-e benefica, retragerea calma. Cand pot striga sa ma aud si pot visa cu ochii deschisi . Pasii mei, in mine, alearga . Atunci sunt eu !

Piticii mei, m-au atentionat in vis , cica sa tac, dar sa nu tac. Ca-n povestea cu fata jumatate imbracata, jumatate dezbracata, nici calare, nici pe jos ... asa ca scriu. Si-am sa tac, pana cand intelepciunea din mine va da in clocot, si va izbucni vulcanic. Am luat in cos, la pachet, vorbe, lacrimi, simtiri si priviri.Aici le fierb, ca intr-un cuptor alchimic le asortez cu anotimpul , trag sertarul si le ascund. Tac-tac, intorc cheita. Ups ce fericita sunt, am sertarul meu! In timp il voi capitona, sa nu se auda ce soptesc eu aici. Si mult, mult sclipici, din suflet, sa vad prin intuneric . Nu stiu ce ma fac cu ochii, astia din sertar, vad eu ... acum e prea devreme ...

na, ca mi-a iesit ... din prima ! Plec pe la prieteni, in cea mai simpla vizita, pe blog.