File de suflet

- Fii rezonabil domnule,doamna fiti serioasa ! ... muge o societate,stransa bine cu cureaua, sa nu-i cada voalul de pe ochi. - Doamna nu mai radeti, domnule va credeam altfel, parca sunteti doi copii, zau, n-aveti haz ! ... se stramba peste ochelari, imbacsitele creiere. - Aici nu se glumeste, treburi serioase asteapta. Radem de visatori, radem de poeti, radem de copilarosi ... radem, radem a batjocora, radem a ura, ca noi nu mai stim ce-i viata, ca avem sindromul X si Y de stres, de epuizare, de dorinte nefaste, care ne cresc pe umeri niste aripi uriase, ce nu stiu sa zboare. Asta nu-i ras, e jale. Asa fac si eu, asa fac si prietenii mei. Supraincarcam bagajul, apoi ne opintim si-l taram, plini de furie. Si unul sta in drum si rade, radeee ...joaca un joc de copil, deseneaza pueril o floare... si-i fericit. Atunci ma intreb, cine mi-o fi spus, ca munca, munca si iar munca innobileaza, a uitat esentialul, a uitat contraindicatiile in prospect, interactiunile si primul ajutor in caz d...

Azi am citit pe rand: placere-patima-pacat-ura-deznadejde-pisica aruncata- evlavie-slavire-iubire-umor... Ma intristez, dintr-un motiv, plang la cele doua, rad de-o chestie, sorb incredere, devotament si iubire, slavesc cuvinte, clatesc imagini. Am remarcat ca dispar oameni si ganduri intelepte, am amutit la altii, ce se retrag in ei. ........... Cap patrat pe-o fata rotunda ce sunt, viata e un ghiveci ce trebuie mancat cald !!! Mancare de post, bucatarita pe vibratii, luate laolalta ! ............ Am asezat masa cu papa-bun, pun si-o lumanare arsa. Azi "ghiveci de blog", maine propun un gratar cu salata asortata (totul de post). Mut butonul pe radio-vis (visez la un post ... de radio-al meu) si ma invit cu inima acasa !

Iubirea, un sentiment pe cat de profund, pe atat de fragil. Se alimenteaza clipa de clipa, cu grija, chiar si cu exagerari. Romantism invechit versus prospetime, alint-nebunie, liniste-furtuna, sus-jos ... un placut carusel, altfel o colivie.

Singuratatile revin, cand asteptarile dispar. Isterica parca, intr-un colt de camera tipam "nu mai vreau", strigam sa ma aud. Apoi a fost liniste, apasand cu greu in moalele capului.De fapt vroiam, un altceva, un altfel, o alta viata, cerand ragaz de-o gura cu apa . Ce sa adun si ce sa imprastii dintr-un om ca mine, cum sa-l reasez, sa-l remodelez ?! Cum sa curga in vene alt sange, ce vorbe sa-mi redea impulsul ?! Cati vor striga ca mine si cati n-au curajul sa gandeasca un "nu mai vreau" ?! O cana cu apa si-un vin bun, "pe pamant nu in gand", sange de zeu, mana de nimfa, zac pe masa, printre flori, cleme, pixuri... . Am luat o gura atat, sa-mi traiasca! Eu azi beau cafea, abia macinata in dintii mei. Imbatata-n zat, cafea cu nostalgii, letargic sunet n-am sa scot, n-am timp, in primavara asta pot sa urc.

Abandon de cursa, pe-o bordura alba fix la margine de drum, cap in maini, ganduri nerostite, respirate adanc ; Abandon de forta, abandon de dorinta, de crez, de oameni, de vaz, de auz; Pur si simplu neputinta, nedorinta, nespus, nevazut, negandit, neauzit; Abandon in gol de viata !

Holuri lungi, cu usi de-o parte si de alta, deschise larg, pe jumatate, multe inchise, zavorate. Pasi pe coridoare. Pasi timizi, zgomot pierdut .Pasi hotarati, asurzitori. Si voci, voci ce vin spre tine puternic, apoi se estompeaza, dispar, reapar. Si rar cate un strigat, un strigat de iubire, un altul chinuit de jale, sau mut de-atata chin. Tu stii de vrei sa bati la usi inchise sau sa le spargi pe cele zavorate! Tu stii cum sa pasesti de pragul unei usi deschise, sau cum sa spui "sunt eu". Un hol cu soarele alunecand prin geamuri, o nesfarsita zi, o nesfarsita noapte cu luna stand aprinsa-n loc de felinar, si-n jur parfum, parfum de flori, de dimineti, de inserari, de ape, munti, paduri si oaze de verdeata. Si-l vei strabate tot, de vrei sau nu, pana la capat. Sunt calauza propriului destin, dar de te-am prins de mana, hai, urmeaza-ma putin !

Am dreptul sa fiu eu ! Am dreptul sa ma nasc, sa am momentul meu de glorie, de visare, de ingenunchiere,de ura, de iubire, de dor, de conflict, de pace, de moarte . Am dreptul sa ma umplu sau sa ma golesc, de griji, sentimente, nevoi ... . Am dreptul sa inchid ochii, sa pastrez momentul. Drepturile mele din verbul "a fi" n-au trimitere la legi, nu sunt scrise in carti, imi sunt date. De lumea mea ma tin, in lumea mea ma pierd . Pierd timp rememorand clipe. Este dreptul meu !

Stropi picurati din gene, timp crescut in apa, pamant ud cu fata spre cer, gand de arsita spalata ; izvor din nor ; intr-un tarziu stiu ca ploua, apa curata . ploaia, prietena mea, ma poate schimba ?! ..."aiurea, totul e aiurea"

Cine mi-o fi spus ca dupa un pahar, doua ... de alcool esti euforic, dai culoare vietii, te scalzi in lumini de alb si roz, parfumuri si...franaaaaaaaaaaaaa la mine nu se aplica ! ........ s-a mai spus ?! Off tu, la naiba, daca te apuci de baut cand deja culorile erau estompate nu faci decat sa le intuneci mai rau. Daca inainte de primul pahar ma iubeam cat de cat, la al doilea ma suportam cam greu ... iar la al treilea ma uram. Si totul fusese programat in cinstea marelui eveniment, trasat cu claritate de marele neuron. Chiar el le spusese supusilor neuronei sa fie atenti, sa asculte ordinele lui si sa le directioneze spre a inhiba dusmanul numit "fata buna". Sa o curete pe dinauntru cu foc, pe dinafara cu zapada, sa fie calita . Si din tot procesul asta tehnologic, parca ma vad decalita, cu fata smotocita si cu o inima mai mare decat vestita casa a poporului. Dupa doua reprize de incercari inutile de a adormi, ma invart in jurul cozii , redactand concluziile finale. ...

UPS ... vad rasturnat ! Senzatii peste senzatii rasturnate. Lumea pe dos, eu invers ?! Cine ma impinge inainte ?!

Fericirea ...toti o folosim, chiar o traim, doar starea ei difera; unii o stiu condiment, altii desert, iar fericitilor care se scalda in ea, le spunem nebuni ! De ce nebuni ?! De fericire! Dupa fiecare asa zisa reusita, nu strigam, nu pluteam, nu cantam ... de ce ?! Un set de intrebari, clipe de raspuns.Nu acelea erau reusitele, nu aceea era menirea mea si drep era ca nu reuseam sa fiu fericita. Si sensul, implinirea, bucuria, fericirea unde ma asteptau ?! Undeva la capat, la cotitura sau nu existau ?! De putin timp am inteles, desi doar la nivel mental, ca eu cautam erorile, minciuna si ca de fapt nu atingeam nimic si am cazut. Abia atunci m-am definit! De-atunci repet :ferice de tine, cel ce poti vorbi si simti, ferice de noi toti nebunii lumii!

In cautarea perfectiunii se sta la coada. Formulare lungi de completat, minte stoarsa, ganduri mixate, aromate cu lacrimi, nesomn. O leoaica in cusca, cusca perfecta. O pasare cantand pe partitura, aria perfecta ... si din perfect in perfect continuu, am intins mana spre perfectul viitorului. Mereu nesatula, zau ! Plictisitoarea perfectiune, asezata statuie in fata mea. Un ciocan si lovesc cu sete ... nu zambiti, vezi face aceeasi chestie. Minunea este in interior. Si-o fac, si-o vad ... curiozitate, mai mult dorinta, placere. Plutesc, sunt pe val, nu-mi controlez starea, nici nu pot . Si ce perfect !!! Ma pierd in imperfect . Imaginea mea , perfecta-imperfecta ! Un om, o melodie perfecta ... si cant, doar doua cuvinte :