Sunt zile cand firul rupt tu il innozi, iar lipitura nu l-a urati si nu l-a frant; sunt zile cand te intorci de unde ai ramas si reincepi sa speri, si reincepi sa te revezi; o lacrima de boare, un falfait de pasare in departare, o frunza verde-n ram, ...un glas ce-asteapta o strigare; si tremuri iar. Sunt zile cand tu esti raspuns la zamislirea ta, cand tu, da tu esti punctul, virgula, mirarea si intrebarea. Sunt zile ca acestea cand nimic tu nu mai ai sa fii bogat, nimic tu nu mai ai sa fii sarac, existi ca fum, ca scrum, ca focul ce a fost, ca focul ce renaste ..., nimic in plus, nimic in minus; existi, atat si ti-e de-ajuns. ................ e timpul..... e timpul tau ...... (ti se sufla intr-o casca) ................ e timpul respiratia sa-ti simti si din adanc de trup sa-ti canti la singular.