File de suflet

de pe mal ma strigau frunzele in oglinda apelor, figura-mi inota cu pestii, imbratisarea salciilor ma stepta, coroana de pasari deasupra capului, cu strigate-tipate-n cer .......... viata pulsa in si langa trupul meu, doar o respiratie sa ma contopeasca cu salbaticia; si masina timpului repornea, in lupta nebuna cu drumul ! ......... nu m-am citit, imi par stufoasa, putin batand pasul pe loc; si-apoi mai am timp, sa stiu cum soarele apare si apune, cum oamenii nascuti traiesc si mor, ca vantul bate, briza doar alinta ... mai am timp !

la nastere-am pierdut din aripi, si mai zburam naiv din cand in cand, cu sufletul; dar aripile nepierdute sunt lasate-n pragul trecerii in lume. ne-asteapta ! de vom reface zborul, va fi in vesnicie. " Who Wants To Live Forever " ?????????????????

Sunt zile cand se confirma ca viata trebuie traita si nu adunata. Desaga cu avere nu te mai ajuta, nici cunostintele sus puse, nici oamenii doritori sa fie buni ... nimeni. Doar "TU" si viata pe care ai trait-o incape in bagaj, iar sufletul te ia cu el definitiv prin alte galaxii si crede saracul ca acolo vei invata sa treci...sa treci prin alta viata cu o desaga plina de trairi curate si intelepte. Ca sufletul e unic, mare si incapator, cat tot universul ! Mi-a soptit un inger ca ar exista spiridusi si zane, si ca ei muncesc si fac "facutele lumii", iar noi asistam cum ploua pe pamant si in cer, cu ele. Atunci ma intreb, am facut eu frunza, floarea ... am facut eu ceva ?! De ce sa supar ingerii, spiridusii si zanele, spunand ca fac " facutele lumii " ?! (sursa foto si scrieri : http://angelinspir.ro/despre-ingeri/spiritele-naturii.html)

Oameni cascade, fluxuri puternice, strapungand bariere. Cad si ei, dar n-ai timp sa-i vezi, si-n clipa urmatoare deja iti zambesc, stand drepti. Despre cascadele umane as vrea sa vorbesc, dar nu-mi ajung cuvintele ! Un altfel de om ma tine pe linia de plutire zilnic ... si cand navaleste, racoreste cumplita zi torida din mine, fuge moleseala, fuge ne-chef, dispare timp, spatiu, loc... si ma remontez din praf, din pierdere. Am cascada mea, ochii mi se scalda-n ea ... si inima... si sufletul ... omul meu de trei stele !!! Energie pura-n mainile mele, un copil cu bratele pline de flori alergand spre soare . ... iubesc noptile senine de vara, si viata asta, buna-rea .

In spatele usilor sunt deschideri, zidurile inalte asteapta sa intri, orase-n colb de creta vor ape, verdeata si flori... intind mainile ca-ntr-o saritura, din inalt spre ape adanci, si orizontul scartie a usa batrana, imagini de carari, drumuri drepte, curbe, serpuite; dupa o usa deschisa sta un om, la fiecare poarta asteapta un suflet, in fiecare vorba e o inima ce bate; tot ce se inchide, va fi deschis, tot ce doarme se va trezi, ce a murit se va naste ; cat timp, cate clipe va dura, cate cautari ce par nesfarsite vor gasi sfarsit ?! totul in rostul implinirii, prin simtirea deschiderii .