femeie

In jur, praf, cuvinte sparte, aruncate la intamplare. Ura si iubire pusa una peste alta, intr-un morman fara noima.

Cat de greu pot spune "te iubesc", cat de simplu "te urasc", cum se aude "nu-mi pasa", cand pot citi "sfarsit" si unde caut "inceputul" ?!

Au putrezit atatea sentimente, fara sentiment,parfum diluat de timp, frunze transformate in noroi si tot atatia oameni, cu vorbele lor cu tot.
Nu-mi mai incape-n inima, apa de ploaie, cu stropi de "te iubesc..te urasc...".
Un teren nisipos pe care nu mai sare nici o minge. Este nevoie de brate, de forta, de lovitura, de oameni care sa simta jocul ... si-atunci accept cuvintele .

Am stat pe tusa si-am privit, le-am auzit,le-am inteles. Pe postul de rezerva, le-am incercat, le-am exersat, o ligurita, inca una, inca una ... S-a hotarat, acolo pe hartii, ca sunt completa, si-am locul meu, de jucatoare-extremista.

Hm, de ploua, tuna te iubesc iar de-i senin ma recunosc!