noapte furata

Furatu-mi-ai din noapte licarirea,
sa umblu ca bezmetica prin ea,
prin intunericul si prin lumina ta.

Furatu-mi-ai distanta, dintre noi
sa poti sa ma cuprinzi,
si sa ma strangi.

Furatu-mi-ai si inima,
sa bata-n piept la tine ocrotita,
mai apriga, mai cu putere.

Furatu-mi-ai din nemurire rasarirea,
in hotararea ta de-a ma iubi;
cu tot ce insemna credinta si tacerea,
alintul, zambetul, imbratisarea, mierea ...

Furatu-mi-ai din noapte cautarea,
nelinistea si framantarea.
Furatu-mi-ai, ce tot cu drag,
eu am stiut a da...
doar tie simplitatea mea.

Furatu-mi-ai ce altul n-a sperat
si n-a stiut a lua.