N-am dar de povestitor, n-am darul vorbii...succinta uneori, prea succinta, asa ma cred... insa mintea ma conduce spre a-mi aminti o poveste spusa acum o saptamana de vecina mea, fosta asistenta in camera bebelusilor. Bebe si marul fermecat ! :) A fost odata :)) o gradina fermecata, gradina Maicii Domului. Iar acolo se afla un mar, cu mere dulci, zemoase si bune... in jurul marului bebelusi de toate "lunile" privind spre maica, ascultandu-i cantecul si asteptand sa vina o zi, ziua Sfantului Ilie, ziua in care ei vor primi fiecare darul lor, marul lor. Se povesteste in "obste" ca mamica care va manca mere inainte de acea sarbatoare, nu-i va mai da dreptul copilului sau sa-si primeasca darul. Surad si eu vecinei ce-mi povesteste, surade si bebe in bratele ei ... iar ea continua cu o alta poveste: - Uite piticul cum surade ingerilor ... poate chiar ingerasului sau ocrotitor. ........ . Uneori e asa bine sa ai batrani i...