spatii
S-au rupt spatii incercand sa-si cerseasca locul pe banca destinului. Plina de zgura si praf, cu haine scumpe, zdrentuite de trecerea vremii, priveste in gol. Nu stie de mai vrea sa urce, nu pricepe ce sens mai are sa coboare. Sunt eforturi inutile, cand nimic nu-i cere asta. Universul se odihneste in inserare. E prea devreme pentru o noua aventura astrala, e prea tarziu pentru alte incercari, alte cuvinte. La doar cateva clipe de ea, un lac isi plimba lumina pe trunchiuri de copaci. Cu gandul e deja jumatate in apa, se racoreste, jumatate sta pe banca, se odihneste. Aproape, mult mai aproape o patura de flori si iarba ii gadila talpa. Lin isi prelinge trupul spre racoarea pamantului. Inima lui o asteapta, ca atunci, ca prima data ... . Mai este timp , ii spune gandul. Mai este timp, in alt timp, acesta poate curge ... treaca !