File de suflet

Ea, nedumerita de la marginea lumii, astepta sa-i ningi fulgii promisi. El frumosul din capatul celalalt, astepta sa-i strige dorul si amorul.  Ceata deasa nu-i opri sa se gaseasca,  orele tarzii nu-i desparti, frigul nu stia sa ii opreasca.  Ea nedumerire in prezenta lui,  El mirare in absenta ei, Ea purtand mirajul serilor virgine, El tinand  pe tample clipele straine. -  Nedumerirea asta am o s-o port. (ii spuse) - Mirarea asta ma-ngenunche. (ii raspunse ) -Sa le schimbam in zori, pe-o mana de cirese si-o galbena carafa... (stia ca-i o copila si ofta) - Nu  vom schimba nimic, .. si vom simti nedumerirea si mirarea din iubirea noastra.

Frunza verde de lulea, omule nu mai fuma, nici pe-a ta si nici pe-a lui, ca se duce ( dr..ului) vantului, mojicia de-o para, viata ta si-a altora. Frunza verde de smochina, unii vin si se inchina, pe la coturi de gradina, langa floarea de sulfina.  o inebunit lumea. Ei da..nici asa si nici asa, na. :)

M-am incrancenat sa-mi port destinul prin ape tulburi ,  sa urc stancile lui Sisif pana-n crestet,  iar ele sa  navaleasca la prima mea nesocoteala.  Un mal de dincolo de pod  ma astepta, din departari ape limpezi  ma chemau. Le auzeam vuietul in noapte, atunci cand trupul si mintea nu se mai zbateau.  Ele erau limanul, dar ochii mei nu-l vedeau, corpul ca un arc se incorda,  si-si lasa pasul in ape ... ape tulburi ma inecau, ape limpezi  asteptau,  timpul imi orbecaia, ape repezi ma purtau. Nimic nou in poveste,  doar un suflet ce-si cauta naufragiul in paradis.   Mai scriu in joaca : Psilunatici

I-am zis molcom lui, omului de langa, de aproape: - Iubite am nevoie de niste soapte, asa asortate, cum le stii spune tu pe toate ! ...dar el nu auzi. - Iubite mi-au crescut fire de iarba albe, s-au transformat cele verzi in dalbe,  si inca nu stau coc in ale tale palme, nu pot a le domoli nici in clame! ...dar el nu le privi. - Iubite se zbate a cald si a frig, inima mea intre cojoace, si-ti cearta privirea spre incoace,  ce tace ! ... dar el nu zambi. E iarna, devenim doua stane, de ger interior, si-avem doar un foc,  si ala narod, ce arde, ... ne arde, aici pe pleoape.                               Saruta-mi ochii si-am sa  dorm, la focul iubirii domol !

Bagheta lui nu dirija, se odihnea, alaturi de un alt picior ce-si legana, un ritm din ora cea tarzie; bagheta sa se intreba, nedumerita si chiar muta,  de ce sa sada pe pingea,  cand ar putea chiar dirija. Mai teapana ca de-obicei,  mai intepata decat cifra trei,  porni tirada de-ntrebari spre dirijor: - Maestre cine-i vinovat ca tot concertul s-a incheiat,  si tot vacarmul a plecat?! - Maestre stii ca mana ta ma cam smuncea ?! -  Maestre ia-i cam condamnat, pe  muritori "la ascultat"! ..... dar el tacea si compunea un  alt final de simfonie. - Maestre, nu te incrunta si  zi-mi macar atat, ca-s arma ta si scutul tau,  ca-s intrumentul si momentul, ca-s pe muteste vocea  ta .                                                            -Vioara intai sa cante intai,...

              In alta viata m-am nascut acolo, langa un cantec de leagan in greceste,                                              si-o casa alba ...               si-un mal de mare ... in fata bucuriei mele sta o cupola  bleu-albastru. Ascult in seara asta a 10-a oara (cred) melodia, o cant si lucrez ...si realizez ca's fericita ... is fericita ca's eu fata micuta, amarata crescuta, ce inca isi mai are mama... ca langa sufletul meu au inflorit  2 copii minunati, ... un sot ce ma iubeste profund si cuminte, prieteni ca Borgia, prieteni ca voi ... si's fericita, poate peste medie si peste real . :) E seara-n care mi-am privit chipul ca pe un album . :)   Sunt eu, si-atat !

Mi-am scris pe dos de palma : Magic s-o rasucesc spre mine cand nu's bine; cuvantul si-a multiplicat magia in coaja dulce de pe tava, oranj, miros de portocala; sidef in ate si gherghef, verde, albastru au iar chef sa sara, sa apara; se razvrateste raul sa dispara,  da plange-n hohote de ceara,  si arde iar incandescent; magia asta isi are refrenul, intr-o batrana melodie, mai veche decat tine, mai veche decat mine.

Rochii lungi si largi, culori de petale... ma invart; par lung  ondulat pe gat, rasfirat de vant ... ma invart; cu varful degetelor ating cuvinte, acolo in inima imi bate ...se-nvarte. Calm, calm, imi repet si tac, o clipa cat un veac, o tac, si-adun o alta langa ea, clepsidra vietii mi se invarte-n cap, (pe cand) afara nici macar nu-mi ploua... tace. NOIEMBRIE  rotund   imi   tace.

http://www.publiro.com/ad/ofer-lectii-de-chitara-la-domiciliu-pentru-incepat?source=facebook Ofer lectii de chitara la domiciliu pentru incepatori

 Inca un an, inca o zi...inca o floare. In rest doar o zi de rasfat. Da, am invatat sa stiu sa ma rasfat si sa-mi cer rasfatul. Insa pentru toate astea mi-au trebuit ceva ani in buchet . ;)

In ograda vantul se ocupa de nuntit frunze,  si le-nvarte in hora, le fosneste pe degete, iar zgomotul lor ma adoarme. E doua, astepta ca sa ploua,  da biciuie in geamul launtric deschis  o creanga din golul cais. Sunt mere mai sus, pe azur si apus, ghirlande si globuri de toamna, pe mese de cer, deloc smochinite, chircite, ochilor pofticiosi li se leagana. ...iar in jos se nuntesc aiurit, ametit, prinse-n vant, in manunchi...frunze optuze, e ora de pranz,  am gandul confuz, inca un ceas si-am s-adorm,  cu fata in mana, o para in vitrina;                                 ...sau ... natanga gutuie din geam, inca un an.

Se unduie o toamna pribeaga prin mine, se tanguie a primavara, si tace un cant ... muribund; de dincolo de nori ma cert, de pe pamant ma iert ... si-mi cant, un cant muribund; opt frunze de ceara, in pomi se omoara, incet, ... ma repet si le iert, ca dor,  ma inconjor de-un cant nisipos muribund, a sarpe zacand, ... am atipit sub un gand si un cant ... adanc ca un muribund; ma scol si ma dor, redevin pas langa pas ... mergand treaz; nu tac, resemnata iti cant ... un cant .... . remain in motion