Nedumerirea asta o s-o port

Ea, nedumerita de la marginea lumii,
astepta sa-i ningi fulgii promisi.
El frumosul din capatul celalalt,
astepta sa-i strige dorul si amorul.

 Ceata deasa nu-i opri sa se gaseasca,
 orele tarzii nu-i desparti,
frigul nu stia sa ii opreasca.

 Ea nedumerire in prezenta lui,
 El mirare in absenta ei,
Ea purtand mirajul serilor virgine,
El tinand  pe tample clipele straine.

-  Nedumerirea asta am o s-o port.
(ii spuse)
- Mirarea asta ma-ngenunche.
(ii raspunse )

-Sa le schimbam in zori,
pe-o mana de cirese si-o galbena carafa...
(stia ca-i o copila si ofta)
- Nu  vom schimba nimic, .. si vom simti
nedumerirea si mirarea din iubirea noastra.