... file din poveste
Padurea sta muta, vantul suiera molatec, mangaindu-i frunzele.
Sfarsit de vara, caldura molcoma de amiaza.
Domnita priveste tacuta spre cel de langa ea. Pare sa doarma adanc, obosit .
Straiele imparatesti poarta pecetea cetatii, barba denota timpul asteptarii.Incercase sa-l trezeasca, atingandu-l usor pe mana.
Ceata pe fruntea ei se ridica, isi amintea un vis, parca aevea, cand el, printul o sarutase ! Era si-o voce, vocea lui, o ruga soptita "trezeste-te" !
Zambi, povestea se schimbase, in timpul asteptarii, el adormise.
Astazi va canta ea !
Comentarii
dupa poveste trebuie sa merg la somnic?
O fi visand ?!
Mereu am avut un vis... Înainte să adormim începem să dansăm în gînd, apoi în vis continuăm dansul, plutind spre nori, apoi cînd ne trezim continuăm acelaşi dans... pînă seara, cînd adormim.
Presupun că toată viaţa ar fi, astfel, un dans continuu. Nu văd, totuşi, nimic rău în asta...:)
Numai bine.
Cu drag,
Pup!