Dunarea in lung - si'n lat

Ce-mi amintesc din mersul in lungul si'n latul Dunarii ?!





Oamenii calmi din Sulina, de parca timpul pe acele meleaguri se masoara altfel,
nisipul din clepsidra curge lent. Da, oameni care zambesc si inteleg chiar si cand faci gafe.

Apoi nuferii, albi si galbeni, lumanari aprinse-n verdele zilei.



Cerul, un cer cu nori albi, pictati, parca prea bine sa fie reali, si totusi erau.



Caii salbatici, zeci de cai, alergand spre nu stiu-unde, intr-un nu-stiu-ce galop.



Batranii copaci din Letea.O padurea suprapovestita, uitata de mare la suprafata.















Si pasarea albastra (dumbraveanca), da, ea mi-a ramas zburandu-si culorile prin ochii mei.



Un om care poate reproduce mai mult, mai bine despre ... aici, pe blogul http://jorjphotography.wordpress.com/2010/08/23/delta-padurea-letea/

Am zis in gand, cu aparatul foto in mana, ca nu voi putea reproduce mai nimic, din ce ochiul vede...si uite ca macar am prins in unghi perfect cerul si apa.



Mergeti pe pamanant, nu in gand, cu ochii larg deschisi...cam atat mi-a mai ramas a spune, dintr-un concediu.


...spre sfarsit de zi, un timp cand cant: "caii liberi fara sei..caii liberi nu se vand, caii sunt un ideal", cai fara frau, fara calareti ...