Femeie, unde esti ?

Uuuuu ....trece un tren prin gara nimanui
si cate or sa mai treaca... .
Era rece, noapte ...burnita..inaintam fara ganduri,
doar cu dorinta de a ma departa de acel orologiu
ce-mi ticaia in mine...inima.
Pana si dupa ceafa imi pulsa tensiunea...ea inima.

Un suierat in gara, un tren accelerat, neoprind in halta.
De ce ar fi oprit ?! Pe peron era doar o pisica, doi
maidanezi si eu.
Pisica fugi prima speriata, desi se alinta frumos...
miorlaia ondulandu-si coada stufoasa ...rol de
felina.
Maidanezii erau nepasatori, imi cereau afectiune...
pacat, nu mai aveam, a mea se terminase chiar atunci
si nu stiam cand voi mai primi...scria mare pe mine
...renovare ( dar fara fonduri, cand o da Domnul ).
Cateii nimanui, ca si mine ... am gandit, si
am pasit peste calea ferata, in drumul meu spre
o banca si un parc, unde odata gandeam ca ma pot
asteapta doua brate calde si o imbratisare.

In zbuciumul din mine ma intreb deodata:
- Ce ai suflete ?!
si tot eu imi raspund,
- "Ce sa fie, nu-i nimic, a trecut acceleratul !"
...pana si Toparceanu ar fi ras de analogia mea,
iar telefonul imi bipuia silentios in buzunarul hainei :
" Femeie, unde esti ?! "

... apropo de foto: femeie pe sine nu avea nici Google, astepta marfa.:))

Asa ca fiecare cu sinele si gara lui.