Ea-Cenusa

O lacrima ce nu va fi nicicand cenusa imi rasfata obrazul, inca drept si fara cute.
Corpul mi-l simt topit, ca dupa parjol. Caut in mine maini si picioare cu care sa
reinvat sa ma catar, sa apuc...gura cu care sa strig si sa musc. E vie cenusa din
mine si-mi curge fluida prin trup. Sunt gri ?! ....sau doar palida ?!
Asa a fost mereu si in toate. Fiecare curba ascendenta isi are intr-un ciclu firesc
curba trecerii prin spini, a unei caderi voite sau nevoite ...din care mai apoi sa ma
reconfigurez intr-un alt Eu cu baza in cel vechi ...dar o alta pasare, cu alte aripi,
cu un alt penaj,mereu mai viu, mereu mai nebanuit.

                    Sunt pasari ce-si rup penele pentru a-si schimba coloritul ...
dar sunt si pasari ce-si frang aripile pentru a invata mersul in picioare,
 ca mai apoi sa-si creasca  zborul.