Un simplu amanunt

Pe vremea cand umblam despuiata de mine, nu-mi pasa de priviri, nu-mi pasa de nimic...

nu-mi pasa de tine si nici de amanuntul tinut  a fi rostit de zeci de buze : "love".

Bolnava de mimica numita scenarita inaltam doar ochii  sub sprinceana incovoiata

 si-mi aratam amuzamentul prin grimasa.

..... si ce daca devenisem o alta "neinteleasa".

Te detestam cu detest  mizeria , mai rau,  erai capusa omeneasca.

Te-as fi strivit cu tocul ala cui de se purta odata.

Nu eu eram problema mea, ci tu barbat-odrasla ce uita cum e sa mai creasca.

... si n-am iertat nici "painea" ta neluata, nici clipa mea prea fiarta;

norocul meu ca un regizor mai istet mi-a pus pe foc scenariul asta crud

si-am reintrat in rol, unul nascut sa fie  "rolul meu" si nu al tau,

nu de femeie rea, ursuza, ... zgripturoaica....
ci de mereu  o dulce zana buna, desteapta si frumoasa :)

P.S. pfffffff       ... puffffffff  ... un simplu amanunt si coala redevine alba. :)

                                                                                                                  ~SiM~