Noapte buna copii mari !

    DA  fost o vreme, exact ca aceasta, ca de nu ar fi fost nici eu nu as mai scrie.

    A fost acea vreme cand mi se coceau ciresele la ureche si parul se tulbura in
vant la fiecare topait si la fiece strigare.

...............................................................................................................................

    In acea tara, in acel timp traia o copila rozalie, ca un trandafir abia impurpurat.

    Fetita era  libera sa zburde, pentru ca in timpurile acelea nu erau atatea oprelisti

si atata distractie electronica. Cantecul ei din copacii ograzii, ori din afara ei se auzea 

mai ceva ca radioul vecinii dat la maxim duminica, unde se canta o populara de mai 

mare dragul.

     Cand infloreau ciresii isi  contopea cositele cu petale, de nu mai stiai de-i cap
 de copila sau  floare.Tup in copac, tup sub copac, tup pe tulpina, tup la radacina.
      Zi dupa zi timpul trecea si copila crestea odata cu rodul pamantului si-al
copacului care-si apleca  creanga spre ea sa-i puna cirese coapte la urechi 

si sa-i desfete buzele cu amare sau dulci fructe si cantece.

   Cand iarna venea devenea craiasa din jurul focului ce-si parjolea la taciune
obrazul si-si cocea turte mici pe soba incinsa.

     Sub cerul acesta erau multi copii asa, fericiti in libertatea si-n jocul lor,
alergand pe pamant ades desculti , una cu lutul lui, una cu samanta cu care
 se hraneau , una cu apa pe care o sorbeau, o apa vie prinsa in causul palmei
 in care -si oglindeau fata.

     Da, erau alte timpuri   si ar mai fi si acum daca nu ne-am incapatana sa
 imbatranim  cu fiecare zi, daca nu ne-am urgisi sa ne incaltam fistichiu in
conduri de clestar murdar  si sa pasim doar pe varfuri si nu cu toata talpa...
ca sa simtim mai putin, sa dormim mai putin...si in vis sa uitam sa visam .

Noapte buna copii mari !