Cap II Fila 4

Imaginea ei era o inima neagra. Intre timp isi schimbase pana si fotografia de profil.

Nu incita si nu chema, arsese destul pe rugul iubirii. Cerea interceptari in schimbul

impulsurile starnite de EA.

Fusese o perioada inghetata, nu mai scria, nu mai privea in interior. Imobilizata de ganduri, doar tacea.

Ultima intamplare o facu sa isi intoarca privirea pe strada sa-l caute dupa colt pe inger sau pe Dumnezeu. Barbatul acelei intalniri o tot suna. Discutau chestii banale, despre prieteni, despre munca, despre carti preferate, boli, dureri, dorinte, putinte. Discutau cu orele. Nu se mai vazusera din seara cu pricina si nici macar nu aveau curajul sa ceara o alta intalnire unul altuia. Relatia era sortita mortii, atractia nu se simtea. Puteau fi prieteni foarte buni, la un pahar cu vin si o felie de pizza, chiar si cu o lumanare rosiatica palpaind in fundal, cu obisnuita muzica romantica in surdina.

Poate ii fusese tata, frate sau var in alta viata. Ii putea spune o tona de tampenii fara jena, nu o certa, radea de ea, o tachina dar nici EA nu-l ierta. Proceda la fel. Ca doi copii in joaca isi furau jucariile.

Nu, nu era nicio zvarcolire in EA, nici un fluture prin stomac. Totul era pace, tihna fara pricina.

Pe scara blocului isi facuse culcus o pisicuta. Miorlaia zi si noapte. EA o lua la hrana in casa. O spala in apa calduta, cu sapun . Era cat palma ei. O culcusi in  brate, intr-un prosop mai vechi. Era un alt sufletel ce adormise. In zilele ce urmara nu-si putu calca pe inima s-o lase afara. Era frig deja, iar micul ghem prinse viata. Se catara peste tot, fugea, cauta, scormonea. Gata, isi facuse rost de nebunie in casa. Pisicuta ii umplea spatiul ramas intre EA si peretii reci. Vietatea o iubea, iar iubirea deveni rapid reciproca.

Isi umpluse telefonul cu fotografiile micutei zvapaiate. O privea pe furis la munca, cand situatia din birou devenea tensionata. Avea efect de plasture al iubirii. O deconecta si-o distra.

Pe blog scria putin si totul era despre noua jucarie vie. Adunase o suita de prieteni iubitori de animalute. Atasamente, entuziasm, conversatii hazlii ...si zilele se scurgeau mai mult banal. Doar fila rupta din calendar ii amintea ca parca ieri  devenise atat de rapid azi, iar azi deja se termina.

In seara serilor, cum mai tarziu isi va aminti cu nostalgie, aparu un el ce-i povesti  cum batea mingea pe maidanul din fata blocului, in spatele stadionului si cum mamicuta lui inghetase privindu-l sus pe balustrada marelui stadion, facand echilibristica ca o pisica. Cum mama fiind inspirata, nu striga la el, , sa cada, il lasa sa-si termine nebuniile apoi il chema la portia de curea, special pregatita in cuiul de dupa usa. Asa erau vremurile. Nuiaua sau cureaua, aveai de ales sau nu. Oricum bataia era servita ca la carte. Si-o luase urat, si inca avea in suflet imaginea mamei care plangea si-l lovea  peste picioare si peste fund.
Sfatul lui fusese hilar :

- Frumoasa mea ai grija sa nu devii pisica si sa te cateri unde nu trebuie ! :))

- No, miua ... o sa devin hoata, o sa fur tot ce-i bun  ! .... rase EA ca raspuns.

 Intr-un tarziu pe cand EA motaia la un film, ghemul viu se cuibari langa inima ei si incepu torsul pe fuiorul fericirii, iar somnul deveni adanc si bland.

Nu, ceasul suna prea tarziu cand EA cu ohii mari era deja treaza.

-Buna dimineata viata ! Brrrr e alta zi cu fulgi de nea in viata mea. :)


pag.14

                                                                                     ~SimMB